ne-am ridicat cu totii azi. unul si-a ridicat ochii spre soare, altul a ridicat mana spre cer, unul s-a ridicat in picioare, in speranta ca-l va vedea cineva...mai era si cineva care si-a ridicat sufletul intr-o inchinaciune. si, mai stii, unul chiar s-a ridicat si a plecat definitiv.
ne-am ridicat cu totii azi, dupa cum spuneam. dar fiecare s-a ridicat in felul sau unic. si fiecare cauta sa spuna ceva prin acea ridicare nesfarsita...
cati dintre noi au ramas, cati au plecat?...nu vom afla decat la urmatorul apel. cert e ca multi au fost dezamagiti. unii chiar au inceput sa planga...si semanau cu niste statui, din ochii carora curgea o ploaie sarata. pacat de sufletele lor! dar, lasa ca vor veni alti nori, nu de plumb, ci albi si puri ca sufletul de copil. si vor veni si razele de soare, care vor patrunde prin perdeaua de nori, doar ca sa faca lumina.
iar noi vom continua sa ne ridicam...