In seara asta, un film special mi-a dezvaluit ca accidentele pot fi uneori fericite si m-a invatat sa cred in speranta. Ca "never say never".
Si chiar raman datoare cuiva pentru ca, in viata mea a intrat, brusc si fara nici un presentiment, un om minunat . A venit cu unda unui cantec , si, fara sa realizez, m-a lasat sa alunec in sufletul lui extraordinar.Dintr-o data sufletul meu orfan de dorintza si tandretze s-a trezit infiat. Deveneam din ce in ce mai speriata de caldura data de iubire. Am vrut sa fug, dar.....m-am trezit coplesita de tumultul de senzatii si dorintze care se cereau implinite. Cum as fi putut sa fac fata atator trairi intarziate?
Mi-am oprit uimita langa el iubirea impartasita si din acel moment l-am adorat. El m-a invatat ca dragostea nu inseamna numai umilinta si disperare. Mi-a aratat cum te poti deschide spre lume atunci cand esti iubita.
Iubitule...daca ai stii cat de mult am dat din mine ...si daca ai realiza cat de mult am primit din tine...M-am apropiat de tine inconstienta, atrasa de caldura,tandretea si capacitatea ta de daruire. A fost o revelatie cand am realizat ca .....te iubeam. Imi incredintasem deja sufletul, cu drepturi depline, tie.Acum nici macar nu ma mai pot iubi pe mine fara sa te iubesc pe tine... Numai ca mi-a fost atat de frica sa nu cumva sa fie prea tarziu....
Cred ca te-am iubit, inconstient, din momentul in care am simtit, pentru prima data, tandretea din vocea ta, numai ca....mi-a luat ceva timp sa realizez asta... Iti multumesc pentru ca m-ai asteptat si ti-ai deschis sufletul sa ma primesti si sa ma redai vietii... Iti multumesc ca ai avut rabdare cu mine... Te iubesc....si cuvintele sunt de prisos...