poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-08-08 | |
Stau intinsa pe iarba si privesc cerul.Picaturile de roua imi inunda fiinta.Incet,incet,ma intorc spre mine.Inchid pleoapele ca pe niste obloane ca sa-mi privesc sufletul.Tu,cel care citesti,ti-ai privit vreodata sufletul prin ochii tai si nu prin prisma judecatii celorlalti?Da?Ai vazut si tu un vartej de cuvinte nerostite si impliniri amagite? Poate ca acesta e sufletul.Un amalgam de suferinte si fericire.Ce este fericirea?Ar putea fi starea aceea de nepasare, inundata de zambete si hohote spontane de ras.Unii spun ca fericirea e o utopie.Nu,fericirea e a prostilor.Sigur.Pentru ca pe ei nu-i framanta nimic,nici o intrebare legata de viata ,Dumnezeu sau vesnicie.Pentru ei,desigur,lumea e mai simpla decat a celorlalti.Ca o pictura de contururi,o forma fara fond.Ca o poveste ce incepe cu Cuvantul si se sfarseste intr-o extrema alba sau neagra,buna su rea,sau de ce sa nu-i spunem pe nume rai sau iad.
Da, la inceput a fost Cuvantul.Dar oare trebuie sa ne imaginam acest cuvant primordial ca pe-o aglomerare de litere sau ca pe esenta tuturor cuvintelor rostite si nerostite ale vietii si mortii?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate