Erau paduri si multa zapada.Mormane de zapezi straluceau albastru, fluturi inghetati roiau fara luna, bataie de alb printre fire lucioase. Imi simteam sufletul alergand,gonind pe urmele cui...si de ce ?Haituiam sau eram haituita?
Gramezi de praf alb,necioplit imi usturau talpile si-mi ingreunau pasii!Undeva departe durea! Dare subtiri de culori pierdute de pictor bolnav!La inceput era maro,ruginiu si apoi rosu solar.Vant rece chinuia scorburi adormite si se apropia...musca si ma impingea mai departe! O rana murdarea padurea alba adormita.Lasa pasi ,chema ochi de jivina turbata mirosind rosu crud.Visam si as fi vrut sa ma trezesc .Lasam rana sa mi se ascunda in ochii inchisi, in bratele imprastiate pe perne, picioarele atarnand la marginea patului si goneam cu frica stiind ca din urma pandeste o alta rana! Flamanda si inchisa in vis !
Un lac inghetat,un picior gresit, urme prea rosii pe zapada alba si zvacnesc de durere,in intuneric. Imi tremura barbia si pleoapele adormite. O fi fost rana de iepure? Pasare nu , ca s-ar fi inaltat! Cerb...vulpe?
Peste cateva zile ma plimbam intr-o padure.Mult alb,lumina si liniste! Prea multa zapada pentru a lasa urme ,imi zic! Simteam ca fericirea e cruda,rosie si fara urme! Ma uitam cum cad fulgi dupa fulgi .Le-am intins gene umede si colti albi care-i asteptau! Maraiam de placere! Ninge!Trebuia sa pornesc spre casa si mi-era totusi teama.Se insera si visele lasau urme adanci !