poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-23 | |
…mai tii minte … vremea cand cautam innebuniti cate un internet sa ne scriem …si nu ne mai vazusem decat de doua zile… poate asta se cheama iubire…. mai stii cand plecam dimineata si la pranz ma sunai… de parca trecuse o vesnicie…. poate asta se cheama iubire... sunt o romantica incurabila… si tu un rational fara cusur.. cum oare ne intelegeam… incerc si acum sa dau de capat unei enigme ingropate in timp… iti mai aduci aminte ca am batut atata drum pana la tine desi nu aveam bani… era sfarsit de luna… si m-ai dus la mormantul bunicii tale… nu stiu cum dar mi-ai umplut sufletul… de parca l-ai fi cunoscut… ma citeai de parca eram o carte deschisa… de filozifie… ca asta iti placea… chiar mi-ai daruit una….stii…. inca nu am citit-o… imi aduce aminte de alte vremuri… nu o pot citi…. OFtez… ma stii …de cand mi-ai ascultat amintirile …despre mama …despre tata si Adi… cata rabdare ti-ai luat sa ma intelegi…. eram eu…. nu m-am ascuns… numai ca imi era teama de lume… strigam cu toata fiinta mea ca aveam nevoie de tine…. stiai asta in sufletul tau… dar ratiunea ta avea nevoie de negru pe alb…. si cuvintele mele nu o spuneau… strigam cu sufletul ceva si tu auzeai decat cuvintele ca niste nuci in perete nepotrivit aruncate… iar OFtez … de-o vreme nu mai sunt eu…. ma descompun …in ce ai fost tu… in ce am fost eu… ce-am devenit… geometrie in spatiu…. cam mari distantele … calculabile doar cu inima… iti amintesti de lacul din parc… cum ne inghesuiam pe o buturuga … si incalceam timpul sa nu treaca prea repede… ceream sa fim impreuna… ne cautam mereu… privirea mea era unde tu mergeai… tu ma anuntai din timp sa nu intarzii…. intr-o excursie mi-am facut bagajul si am fugit de la gazda… am dormit prin vecini… doar pentru o seara langa tine… ce incredere ai avut tu in mine… m-am minunat …sa te lasi pe mana mea in autocar… pozai in curajos …desi te-ai vaitat dupa aia o multime… mi-erai scump… copil matur prea devreme… ma avetizau prietenii sa nu ma atasez de tine ca o sa sufar… ii asiguram ca mi-am luat toate mijloacele de precautie si mergeam mai departe pe strada pe care te plimbai si tu… mi-ai spus frumos ca eu aleg… tu oricum mergi mai departe… si am ales sa merg alaturi…. cu inima stransa sa nu-ti schimbi strada… de cand ai plecat… am fost de cateva ori pe noua ta strada…. de atunci te intalnesc mai rar…. nu mai cautam internetul sa ne scriem … e langa noi tot timpul… stiu ca esti la celalalt capat … stiu fara cuvinte cand dormi … cand mananci…. telefonul nu ma mai anunta de tine... te stie …esti totdeauna in agenda… trec peste numar cu grija sa nu zboare creditul … din greseala… respiram fiecare acelasi aer … vantul poarta vestile mai greu intre inimi… nu mai dau o fuga dus intors pana la tine …. decat cu gandul… incerc sa te aduc aici macar din amintiri… ne-am schimbat…. oare ma mai cunosti… oare te mai stiu… inima ta mai tresare … te mai gandesti…. ma intrebam si eu…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate