poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-25 | |
Strigam in soapta amintirile pentru a prelungi agonia trecutului sau pentru ca nu am descifrat inca totul?Cuvinte fade,nestatornice in piatra unei culori mult prea albe pentru ele,astern acum pe coala ,incercand sa construiesc din ele tabloul unui suflet pascal.S-au stins flacarile lumesti...ma privesc timid ochii lumanarilor.Ma intreb daca mai simt si aici acea "durere morala" despre care ne vorbea stimatul Patapievici.Grabite, trupurile se misca aievea in cel mai mecanic mod, in jurul meu;sufletele lor pasesc cu frica si speranta spre Domnul.Este un spatiu rupt din spiritualitate...Clipele care trec par a fi cuvintele unei rugaciuni.
O batrana priveste, cu evlavie, in stanga si in dreapta.Ii este sufletul purificat printr-o atingere, de glasul clopotului. "De ce inconjuram biserica? -Asa se face. -De ce? -De-aia..." Imi fac semnul crucii si las pasii sa ma poarte pe drumul spre Golgota, incercata de ceatza unu mister ancestral.Dumnezeu este mare, iar pasii ma poarta de fapt spre El.Intunericul de afara ma ameteste.Ma sprijin de o faclie palida .Vapaia aceea...acea vapaie din ochii unui copil ce dormea invelit in caldura sobei, lipsit de grija gandului de Ramas Bun.Clipele noptii plecau in trecut , iar viitorul se straduia sa nu-l trezeasca.Pentru prima data Cerul era deschis rugilor. "-De unde vin sperantele? -Domnul le-a sadit in noi.Sunt in noi, dar nu ajungem la ele -De ce ? -pentru ca lumea este in degradare, se scufunda in haos cubist, inecandu-se cu propriul aer desuet..." ...sarutul acela ...acel sarut al umbrei violete ce-ti bantuie acum gandul.Aveai in palma iubirea, trebuia sa ii dai chip sau forma sau glas, dar incertitudinea a ucis culoarea ei, acum e doar o pata violeta fara vlaga. "-De ce iubirea? -Iluzia vietii este acest raspuns. " Ma odihnesc , fara suflet, in mormantul clipei suspendate.Am auzit un glas...glasul acela...acel glas al clopotului vechii biserici.Hristos a Inviat!"Am inviat si eu, m-am ridicat ...sa-i urmez Cuvantul. 25.03.2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate