...Si atunci mi-am zis: peste ani, cand toti cei pe care ii vei fi cunoscut vor purta urmele trecerii timpului... peste ani, tot ce va conta va fi ceea ce vor simboliza ei pentru inima si mintea ta. Suma aceea de calitati si defecte, de preferinte, surprize, mofturi, raspunsuri hilare sau gesturi de o clipa care iti misca sufletul si te fac sa-ti aduci aminte de ce i-ai pastrat langa tine atata timp: pentru ca ei aduc ceva in plus fiintei tale, ei sunt caramizile care apar din loc in loc in constructia casei tale, iar fara aceste caramizi ai fi mai subred sau pur si simplu ai fi incomplet.

Si tot ce va conta atunci va fi ceea ce vei putea vedea dincolo de invelisul atins de timp, senzatiile pe care ti le trezesc in suflet vocea in care se mai regasesc inflexiuni din trecut, soarele verii care v-a privit acum treizeci de ani, si mai ales ceea ce nu are nevoie sa fie spus in cuvinte: privirea in ochii lor, pe care timpul ii poate face mai umezi, mai mici, dar niciodata mai putin adanci. Iar daca privind in ei iti poti simti sufletul nu inflacarat, ci calm, de un calm cald-placut, ca o ceasca de ceai intr-o zi friguroasa, atunci vei sti ca viata a curs cum trebuie. Vei fi sigur ca magnetul din sufletul tau a atras destule lucruri bune.

Si poate abia cand cei de langa tine vor inceta a fi colectii de calitati, defecte, preferinte, mofturi, pentru a deveni persoane iubite, abia atunci vei descoperi cu adevarat bucuria de a inveli pe cel drag, de a face o vizita, de a darui o floare, de a zambi copilareste. Caci vor mai fi flori si soare, rasete, sunete, oameni - ca intotdeauna. Insa tu vei fi invatat sa le primesti.