M-am cufundat din nou in tacere si in singuratate....tipetele imi rasunau in urechi si nu stiam cum sa ma ascund mai repede....nu am reusit.
As fi vrut sa pot lua o coala de hartie,ca alte dati, si sa scriu tot ceea ce imi venea in minte, dar, de la un timp incoace parca nimic nu mai merge....totul s-a schimbat. Cred ca as fi vrut sa ramana unele lucruri asa cum au fost, dar,din pacate, nu este, nici va fi asa.
Nici macar eu nu am ramas constanta...
Nu....va rog nu imi spuneti ca asta e natura lucrurilor, pentru ca am obosit sa tot iau totul asa cum vine si sa stiu ca in majoritatea situatiilor, imi este imposibil sa schimb ceva...ma doare, da, dar ma obisnuiesc; la fel cum ma obisnuiesc si cu vremea....cu anotimpurile....cu tine....cu mine....
As vrea sa fiu ca ghiocelul, care stie exact cand va inflori, fara echivoc....sa fiu ca un trandafir, care intotdeauna va incanta, sau, chiar ca o urzica ce va pedepsi pe cei care vor incerca sa o rapeasca din regnul ei vegetal....
Poate mi-as fi dorit sa am o ramura de maslin, sau macar una de cires, vesnic inflorita, sa stiu ca, intotdeauna cand voi dori sa ma intorc la un lucru stabil, va exista un astfel de adapost pentru mine...
Nu este...si nici va fi vreodata...trist...