sunt un ascensor. pe scara vietii ardem balustrade. tu esti etajul opt. in rest nu conta - imi sarea rotita.

gandurile unui cantec ce aveam sa-l scriu in antractul unei piese aleasa pe spranceana din capul strabatut de vinisoare - mici purtatoare insidiose ale unui melanj catastrofic de fermenti si medicamente cu o vasta recomandare pentru generatii de batricieni zbatandu-se neajutorati pe fetele de perne. avusesem o pofta teribila de pui de balta, dar acum, dupa ce crutasem inutila prelungire a picioarelor de broasca si le alienasem durerea in fetele de pena inca asudate de gandurile mele matinale si mahmureala serilor de vineri, imi trecuse. chiar asa - imi trecuse. priveam indiferent tigaia inconjurata de bucati de tigla din care construisem complicate redute antiotomane. de fapt nu erau antiotomane, ci antifufu. fufu este un motan de pripas cumparat in rate de la un fost profesor universitar ce acum vinde merdenele in pasaj la muncii, motan care de cand l-am legat cu scotch de ventilatorul de la lustra ma uraste. iar acum prea dadea tarcoale tigaii carbonizand resturi de picioare pentru a avea catusi de putina incredere in intentiile lui benigne. asa ca am mai pus doi soldatei de plumb pe meterezele ciobite ale fostului meu acoperis, am golit caldarea din mijlocul sufrageriei, mi-am exprimat dezaprobarea fata de rata scazuta a inflatiei, am opinat ca investitia in apometre este indiscutabil profitabila, am schimbat suvoiul de apa care curge continuu la mine in cada de cand mi-am murit carasul chinezesc - memorabila candela lichida - de pe apa rece pe apa calda. de altfel aveam mai multe motive pentru a tine apa tot timpul deshisa. primul era administratorul ingrosand teancul de plangeri de la radet cu rizibile "in atentia domnului director" scrise citet de mana, in care dezaproba vehement pierderile "de pe retea". al doilea motiv este ca nu imi place sa ma aud cand fac pipi -probabil vreo justificata spaima din copilarie cand patul meu fusese amenajat langa baie. alte motive nu mai aveam, dar am radiat succint de fericire cand am deznodat gordianul nod al fetei de perna si am eliberat ramasitele ciunge ale unui oracaitor regn animal in apa deja fierbinte.
pleosc. pleosc. pleosc.
apoi mi-am luat sexusul lui miller si am facut o baie strasnica de 46 de minute dupa ceas, pana cand nu s-a mai zbatut nici o lighioana in jurul meu. spre sfarsitul ablutiunii nu se schimbase mai nimic in lume. pagina 426 devenise 484. inflatia stagnase. administratorul tocmai punea virgula dupa "domnule director" si reincepea meticulos de la linie. apometrele reprezentau inca o afacere profitabila. tigaia ardea un mistuitor rug din membre mocnit calcinate. neconcludent, caci caldarea din sufragerie tocmai se umpluse. iar eu, siroind cadavre de broasca si pagini rupte - aveam obiceiul sa rup fiecare pagina citita, simbol al voracitatii mele intelectuale - preconizam ca sunt un lift elevat ce necesita reparatii si sunam la ascensorul s.a. (2103422) pentru a reclama ca mi-a sarit rotita.