Semnale albastre


Mi-a atras atentia mana cu unghii albastre. Lungi, inguste, sidefate. Un albastru inchis, cu tenta verzuie, totusi nu foarte inchis. Coborand privirea am fost luata prin surprindere de posesoarea ei. Ma asteptam sa vad alta varsta macar sub acea mana fragila, alba, parca de copil. Mai jos de mana am vazut o claie mare, galbena de par incalcit, chinuit de tapajul executat cu migala, peste care netezise cu grija si fixativ firele de deasupra.Cum statea cu spatele, asteptam curioasa deja sa vad si chipul posesoarei de unghii albastre. Profilul a aparut greu dupa claia galbena, uscativ, mai putin alb, marcat de un nas mare, pudrat cu grija, excesiv chiar.
Apoi buzele, buzele erau prea carnoasede la mama natura pentru fata aceea uscativa cu nas acvilin. Rujul usor caramizu, sidefiu, m-a luat si el prin surprindere. M-asteptam sa vad pe buzele ei un ruj mai strident, fata de ce-mi oferise pana acum. Dupa unghii, ceea ce contraria la fiinta aia plapanda, erau ochii. Verzi, un verde galben, deschis usor bulbucati-infundat.Creionul gros, dermatograf, verde albastrui, tot sidefiu, incercase somnoros sa-i incadreze. Spre coada ochiului, linile care urmarisera curbele pleoapelor se desparteau tragic, paralele.

Trupul ei firav era acoperit cu haine verzui, un verde indoliat parca…Nuanta bluzei era totusi mai deschisa decat cea a pardesiului.
Tinea in mana un buchet de flori. De la iubit? Nu, poate-l ducea undeva. Dar de ce nu de la iubit? Nu, nu de la iubit, nu vad totusi un barbat sa…
As fi vrut sa am puterea sa-i intru in minte, in suflet, sa aflu din sursa sigura omul, sub acest décor elaborat matinal. M-am lasat purtata de imaginatie, ma vedeam prietena ei, sora ei, colega ei..ceva, ceva care sa poata accede cumva sub acesta fata chinuita.
Am incercat apoi sa pun aceste accesorii mai mult sau mai putin estetice pe fata mea. Am resusit destul de usor, suprapunand parca in oglinda fata mea peste machiajul care, in oglinda ramasese acolo, fixat pe luciu. Ei bine, acel machiaj m-a surprins, pe fata mea arata altfel, spunea altceva despre mine. Ma gandeam ca daca ar trebui sa merg sa machiata pe strada…da, ar fi interesant sa vad cum ma privesc oamenii…
Ce-am cu biata femeie? Un suflet si ea acolo! Maruntica si stridenta cum era, incercam sa-i contruiesc o viata, un serviciu. Provesoara? Nu! Doctorita? Nu? Poate bibliotecara, oficianta la banca, ceva o facuse sa ia acesta infatisare. Daca nu profesia, atunci ce? Un barbat? Daca da, ce barbat ar merge pe strada ..sau poate… Dar nu, cred ca era divortata. Da, asta era, era divortata si cauta un barbat! Astfel, subconstientul sau trimitea semnalele celor interesati.Semnale albastre verzui pentru barbati singuri si curiosi sa afle ce suflet se ascunde in spatele mastii.
Daca nu asta, oare ce-o facuse pe biata femeie sa poarte masca in fata lumii totusi? Sau, poate doar sa poarte o masca in plus. Chipul nu-i deja o masca? Poate infatisarea sa-ti spuna ceva despre suflet? Ce? Sufletul nu incape oricum in corp.

Cred ca diversitatea e frumoasa. In natura. Dar oamenii ar trebui sa arate toti la fel. Sa aiba toti acelasi chip, acelasi corp. Standardizarea infatisarii! Iata o solutie!

O solutie la ce? Ca si asa, fiecare chip ar fi alfel. Un cercel in nas, o pictura efemera sau definitiva pe fata, o spranceana rasa, ceva. Ceva care sa defineasca sa atraga ..sa respinga. Sa spuna. Sa spuna cine sunt eu, cel de sub oricare masca.

Atunci, de ce nu suflete identice sub infatisari variate? Poate ca ..dar ... La origine poate sufletele sunt la fel. Ce le face in timp diferite? Sufletul se educa oare? Sufletul …

- Multumesc, buna ziua, ce mai faceti? La cumparaturi? Imi deschise nici nu stiu cum, cu mainile ocupate de bagaje, usa liftului si ma invita zambind.Cum arta azi arata mereu, cu lesa la capatul careia era o claie de blana si multe cumparaturi in mana, il admiram ca intotdeauana. Stia asta. Stiam si ca ma place. Dintr-o mare de oameni, privirea lui m-ar fi gasit imediat. I-am privit de-atatea ori drept in suflet, cu toate ca doar ne salutam de atatia ani. Cateodata as vrea sa locuiesc intr-un bloc cu 17 miliarde de etaje.

~adria~9 mai 2001