poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-26 | |
Imediat cum deschizi usa simti cum aerul dinauntru e diferit de cel pe care l-ai gustat pana acum si ai senzatia ca acelasi aer dainuie in camerele goale de la nasterea ta sau poate chiar dinainte.De fiecare data cand te intorci acasa observi ca mirosul lui iti face bine si ca nu ai putea trai practic fara el.Poate data viitoare cand vei pleca ai sa iei chiar si o mostra cu tine..asa ..ca sa nu ii duci dorul...Observi ca in el se pastreaza toate amintirile tale si stii sigur ca daca ai fi singur ai incepe sa plangi...La fel si umbrele...mereu aceleasi...cateodata mai dispare una cu trecerea timpului...a imbatranit si s-a spart de vreme...E uimitor cat de bine poate sa iti faca acest "acasa".Daca ar fi palpabil sigur senzatia ar fi calda si iar nu te-ai mai putea opri din plans...poate din frica de a-l pierde..sau poate din dependenta constienta pe care o ai fata de el...Te descalti usor gandindu-te ca nu trebuie sa pangaresti podeaua cu urmele pasilor tai nevrednici.Drumul spre camera ta e mereu acelasi si mereu diferit.Parca azi ai mai observat un detaliu al peretelui pe care nu-l vazusesi inainte.Poate ca inainte erai prea preocupat de gandurile acelea goale...dar nu si acum..nu si in seara asta...Cand in sfarsit intri in coltul tau de univers vrei doar sa te asezi pe jos.Patul nu mai e de mult asa cum era...cred ca din copilarie.Si senzatia de duritate a podelei te face parca sa te mai trezesti putin din amorteala pe care o ai mereu de cativa ani incoace.In ultima vreme asculti cam rar Bartholdy dar acum chiar ii simti nevoia.Daca acest cantec ar fi palpabil senzatia ar fi din nou calda si tu ai incepe din nou sa plangi...poate din frica de a-l pierde sau poate din dependenta constienta pe care o ai fata de el...Simti ca ai putea scrie ceva si ca ai o idee geniala..dar pe hartie nu ramane decat ideea..nimic mai mult..Tocmai cand nevoia ta de o alta prezenta in camera este mai mica simti cum cineva intra usor...Acea prezenta..acea voce..te vor urmari toata viata...Acum chiar simti caldura si stii ca daca in acel moment te-ai stinge ea te-ar intelege perfect...Cand in sfarsit reusesti sa stingi lumina esti fericit pentru ca stii ca urmeaza cea mai placuta parte a oricarei zile:noaptea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate