un gând să-mi storc din minte
și venele de pe frunte vor exploda ca o grenadă
plină cu sânge vâscos

și totuși nu mai pot să mă mint la nesfârșit
băi ascultă la mine
nu ești băi om
nu ești
poate ești altceva
dar nu te mai iluziona

simt că în ultimul timp prin venele astea diafane
nu-mi curge sânge ci praf
numai PRAF

ca un coif de spartan îmi scot durerea de cap

o dau de pereți
o ameninț
o înjur târâturo jegoaso târfo nenorocito

o dau iarăși de toți pereții
îi dau la geoale
mușc din ea și o tai cu lama

o scuip și o târăsc prin apartament
și o dau de 1000 de ori de pereți
o violez cu furie oarbă
o bat în cuie și mă piș pe ea
o incendiez și în scrumul ei
ridic un castel de cărți lăcrimând melancolic