poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1407 .



1.22. - Iată Mielul lui Dumnezeu...
personale [ ]
mesaje pe net

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristianas ]

2007-05-31  |     | 



Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii-
Interpretarea pământească:- Iată mielul care ridică păcatul unui mic număr de oameni, care erau hotărâți mai înainte de întemeierea lumii pentru mântuire, și care, deci, cu miel sau fără miel - tot ar fi ajuns oricum în slavă (pt. asta erau rânduiți)
Îl facem mincinos pe Ioan Botezătorul și desființăm nonșalant Jertfa Mielului!- fără să observăm, crezând că aducem închinare lui Dumnezeu.

“Nimeni nu vine la Mine dacă nu este atras de Tatăl Meu. Ce să caute la El? -fratele john
- Frate John, sensul acestui verset e tocmai de a arăta că nu e nimeni predestinat la osânda ci dimpotrivă că Dumnezeu vrea Mântuirea absolut tuturor oamenilor”- fratele Andrei
Deci El, sărăcuțul, ar dori- da’ nu-i prea reușește. Tu spui că mai scapă pe câte unul nemântuit-
deci este neputincios- deci interpretarea ta nu vorbește despre Atotputernicul- El face ceea ce vrea.
Și tot El i-a făcut pe “UNII”, înainte de întemeierea lumii, pentru pierzare- putem spune că i-a predestinat- deci acei UNII nu sunt niște oameni, dacă-ar fi oameni ar însemna că El nu a vrut să-i salveze pe toți-
“UNII pentru ocară și pierzare” sunt “cei pământești” din fiecare om
- ce este pământesc nu place lui Dumnezeu
Noi toți eram pământești, creați după codul genetic al păcatului, morți în păcat- aveam o visterie rea (zestrea genetică spirituală)- fără să fim vinovați- ne închisese Dumnezeu în neascultare.
Apoi Dumnezeu Însuși a venit în trup- și a semănat acolo codul genetic al dumnezeirii, Numele Său (informația dumnezeirii- chipul lui Hristos; și energia dumnezeirii- harul Duhului sfânt)
“Alții AU FOST rânduiți și puși deoparte pentru pedeapsă; EI AU DE TATÃ PE DIAVOLUL; acestor oameni (???), Dumnezeu le-a închis ochii ca să nu vadă, urechile ca să nu audă, ca să NU SE ÎNTOARCÃ LA DUMNEZEU și să nu fie vindecați. (ROMANI 9:15-22 )( MATEI 13:15 )”-fratele Ioan
Tu vorbești despre un monstru- despre un idol, urâciunea pustiirii așezată în locul sfânt-
Dacă ar fi hotărât niște oameni pentru pierzare- fără să le dea nici o șansă, dar i-ar fi amăgit că vrea să fie toți salvați (în timp ce știa că unii n-au nici o șansă), ba încă l-ar fi trimis pe Iisus la cruce, deși nu era nevoie- ar fi fost un monstru.
Îți dau o veste bună- Dumnezeu nu este un monstru- ca acela pe care îl prezintă oamenii- și chiar asta este apostazia- sa-L înțelegi pe Dumnezeu ca pe un idol.
Firea pământească are de tată pe diavolul și este predestinată pentru pierzare, omul vechi, “visteria rea”(codul genetic al păcatului) din fiecare om.
Sunt două “vase” în fiecare om- vasul rău și vasul bun pe care l-a pus în om Jertfa.

“De ce toți oamenii trebuie să se mântuiască dacă nu toți vor? Nu e o fărădelege a trece peste voința cuiva, chiar și atunci când îi vrei binele?! Tu ce zici? “- întreabă Ionuț
- frate Ionuț- nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să ne naștem în starea de păcat- am primit moștenirea genetică a păcatului- la fel primim și darul vieții veșnice, moștenirea genetică a dumnezeirii, suntem “altoiți”, “născuți de Sus” - nu este lucrarea noastră, dar unii oameni au primit privilegiul de a ști că Hristos mântuie- colaborează conștient la Mântuire.
Dar fiecare exprimă (prin fapte) raportul dintre păcat și neprihănire la care este predestinat.
Cât despre alegere- nu alegem la nivel conștient- ci în supraconștiință, nu prin fapte ca să nu se laude nimeni.
“Iată-l pe Cel ce poate să te ducă pe munte, pe stâncă.”- john
Am o singura întrebare: de ce credeți voi că nu-i va duce pe toți oamenii pe stâncă - stânca este Hristos- după ce-i va dezbrăca de firea păcătoasă din ei? Hristos crește în fiecare om- unii știu asta, alții mai smeriți nu știu nici măcar că a venit Hristos ca să-i răscumpere.
- adeziunea conștientă nu este necesară- degeaba Îmi spuneți Doamne, Doamne.
“Dar oare Dumnezeu a creat ființe iraționale (alienate ) care nu vor putea să învețe ce este bine și cine este izvorul binelui ?”- fratele Nelu
Frate Nelu, din iubire pentru oameni și din milă, tu nu poți accepta că va fi abandonat cineva pentru totdeauna. Dar varianta pe care ai înțeles-o tu este tocmai apocatastaza, de care am mai vorbit- susținută și de Origen și de sf. Augustin, dar respinsă încă de la Sinodul V- că, după foarte multă vreme, până la urmă, Dumnezeu se va îndura și de cei din “iad”.
Dar “eternitate” nu este “vreme lungă”- este sfârșitul timpului așa cum îl trăim noi- ca o succesiune de momente prin care cu mare greutate ne târâm din trecut spre viitor- chronos în greacă
Eternitate este Katenteken- alt fel de timp- timp împlinit, desăvârșit
Toate lucrurile din lumea noastra sunt “rupte”, sunt cuantificate, până și lumina este ruptă în bolovani (fotoni), și timpul este rupt, adică bolnav.
În Împărăție toate sunt aduse la viață, desăvârșite- auzi ce fel de lumină va fi acolo- fără soare- numai de la duhul, iar cum va fi “timpul împlinit”- pur și simplu mi-este imposibil să-mi imaginez- pentru că eu sunt ființă căzută, bolnavă de moarte- și acolo este perfecțiune, slavă.
Iar Dumnezeu vrea ca, la sfârșitul vremurilor, să-și adune iarăși în Hristos toate lucrurile- nu poate rămâne “iadul”, ceva monstruos, afară de Hristos- iadul va fi aruncat în “iazul de foc”.
Dumnezeul nostru este “foc mistuitor”.
Înțeleg de ce spui că e greu pentru păcătos să fie ars de sfințenia divină- dar rămâne o parte nearsă- sămânța de dumnezeire pe care a semănat-o Iisus- aceea este Dumnezeu în fiecare om- nu se va arunca pe Sine în iad.
Noi, oamenii, suntem ca nisipul care devine cristal- e un proces de mare suferință să schimbi prin foc natura și structura internă a omului căzut în om mântuit- dar rezultatul merită- și nu lucrăm noi aceasta trans-generare (“naștere din nou”)- Dumnezeu o lucrează în toți cei pe care i-a închis în neascultare.

“Prin Christos, inaccesibilul devine accesibil”- fratele Dorobanțu
Este vreun om pentru care nu s-a răstignit Hristos?
El a murit pentru fiecare om - dar nu pentru firea pământească, omul vechi a fost osândit- cel născut prin codul genetic al păcatului- este “fiul pierzării”, are de tata pe diavolul (neființa), este ucigaș, mincinos, preacurvar- și nu este scris în cartea vietii, păcătuiește împotriva lui Dumnezeu;
- iar firea dumnezeiască, omul nou născut după codul genetic divin, pe care l-am căpătat toți prin Jertfa Lui- este născut din Dumnezeu și nu poate păcatui, este cel pe care Tatăl i l-a dat în grijă, și va fi ridicat la cer.
“Este o singură cale de salvare de la o pedeapsă veșnică: - Salvarea prin Domnul Iisus, prin Jertfa Lui de la Cruce. Ce înseamnă să primim îndreptățirea (neprihănirea) care vine prin Mântuitorul ?- și voi, prin El (Dumnezeu) sunteți în Christos Iisus;”- fratele Db 64 wrote-
- dar numai rămășița va fi salvata, ecclesia- “cei chemați să iasă afară”- “trupul” lui Hristos, “cei scriși” în “cartea vieții”, cei hotărâți înainte de întemeierea lumii pentru mântuire, “oile”, “grâul”, “copiii lui Dumnezeu”, “fii luminii”- “cei care s-au coborat din Cer”!!!
Nimeni nu s-a ridicat la Cer - decât Cel care s-a coborât din Cer!
Deci nu vorbește despre oameni- ci despre partea cerească din fiecare om - Hristos a coborât o sămânță din Împărăția cerurilor- care crește înlăuntrul nostru, până la a doua Venire- când tot ce nu este ceresc în noi va fi ars- și ceea ce este ceresc va fi adus la desăvârșire- asta înseamnă să iubești Venirea Domnului.
Și voi, prin El (Dumnezeu) sunteți în Christos Iisus- așa este- suntem în Hristos prin dumnezeirea din noi- Numele lui Dumnezeu pe care l-a sădit în om Iisus.
- cu dragoste cristiana

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!