poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-27 | |
Ea se usca pe picioare,
Lui i se rotunjea pantecul de parca Statea sa nasca. Si poate chiar nastea Monstrul iubirii: egoismul! Ajunsese o mana de om Numai era femeie de mult, Ci doar un aparat electrocasnic complex Cumparat cu ani in urma Cu un singur DA. Masina de facut de toate Masina lui miraculoasa! Creatia lui! Ii sugea zilnic sangele Si energia Iar noaptea isi cerea dreptul La iubire. Si-l castigase Cu multi ani in urma, nu-i asa?! Nu ca n-ar capata si de prin alte parti Dar deh, daca e si la o intinzatura de mana, Nu prisoseste! Cat muncise el pana sa cucereasca trofeul acesta Mandretea asta de masinarie, O bijuterie elvetiana, nu alta! Trandafiri, cofetarii, filme… Sile si Gelu il invidiau Pe buna dreptate, Gicule, asa sotie mai rar! Visul oricarui barbat, ii ziceau! El se freca in barba cu degetele pufoase de la mana dreapta, Apoi suiera dintr-un zambet care se vroia sugubat: Da, dar cine e creatorul, ma?! E o arta, ce stiti voi!? Voi ati fost in stare de asa ceva? Habar n-avea ca tocmai cand termina de zis Ultimele cuvinte, Usa casei se tranti pentru totdeauna In urma ei, fara nici un regret, Fara nici o lacrima, Masinile nu regreta Si nu plang, nu-i asa? Daca i-ai fi crestat pielea De pe brate sau oriunde, n-ar mai fi curs Nici o picatura de sange…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate