Ziua se anunța periculos de plictisitoare, anonimii gunoieri continuindu-și placuta muncă sub soarele ispititor admirat de privirile lor macavre.
Caldura era intradevăr de nesuportat. Lumea decolorată își cauta cu disperare adăpostul ținut bine ascuns pentru astfel de zile.
" Unde atîta grabă ?! ", se citea in ochii micuței cerșetoare. Ea se bucura enorm de mirosul rezultat dintr-o combinație fericită de asfalt și apă rece care i-a inundat papilele. Þinea mîinile desfacute in formă de cruce și înainta fredonînd ușor "Gershwin Medley". Era o piesă memorabilă, o piesă auzită în spatele unei cortine dintr-un vestit cabaret, pe ritmul careia și-a serbat ziua onomastică impreună cu batrînul clovn și cele două șosetuțe care-i încălzeau sufletul in zilele reci de vară.

Înainta ușor, ușor spre strada "Pas de trois", unde descoperise nu de mult, un anticariat găzduit de un bătrinel ușor senil. Ajunse în fața ușii în cele din urmă, și cu o oarecare temere privi în jurul ei înainte de a intra în încapere. Închise ușa, și se scutură degrabă de praful de pe pantalonașii cîrpiți și largi primiți de la mama mare, cu mult timp in urmă. Bătrînul pe jumătate cu capul în cărți nici nu observă prezența micuței...
"- Sînt eu stimate domn ... am uitat aseară ...." aplecă capul în semn de nepricepere ... " cartea de bucate a mamei ... știți cartea e o amintire ... am ... eu ...". Bătrînul ridică ochii peste ochelarii purtați la jumătatea nasului și îi aruncă o privire șugubeață fetiței... " - Te pierzi in vorbe ... nu ești atentă deloc cu tine ... camera aceasta își va pierde în timp fundația, din pricina vorbelor nepricepute și a clipelor trecute peste mîna de tine ... "
Fetița dă din cap in semn de înțelegere, iar intr-o clipă trece peste mînă cartea de bucate, spunînd un răspicat: "Mulțumesc ... eu cobor la prima... "

Călare pe mirosul de asfalt cu apa rece, își croiește drum către locul ei în colțul cartonat din spatele cortinei, reluîndu-și mișcare înainte-înapoi a capului, mișcarea dădătoare de viață ...