Aș veni la tine, dar ai consultații,
Iar în drumul meu dau de emanații.
Vino tu la mine, treci de-aceste faze
Pentru că la mine nu miroase-a gaze.

Eu am făcut dreptul, iar tu medicină.
Mă duceam acolo într-o limuzină.
Te-aș iubi sălbatic, ți-aș spune-o și-n public.
Dar, eu sunt mai mare, tu ești foarte pudic...

Nu știi că-n viață am trecut prin multe...
Nimeni însă astăzi, nu stă să m-asculte.
E doar o părere, am prieteni o mie,
Văd că tu mă judeci cu ipocrizie.

Vreau să știi băiete că am demnitate
Și-am citit mesajul cu seninătate.
Pe oamenii sensibili nu îi poți certa
Și până la urmă este treaba ta.

Cuvintele tale au avut ecou,
Și-au pătruns adânc în sufletul meu.
Însă de atuncea vreau să știi că-mi placi,
Ești cel mai bun critic și nu vreau să taci!

Spune cui greșește, fii băiat cinstit.
Nu ține în tine, scrie ce-ai gândit.
Haide, dă frâu liber. Tu nu ești om rău!
Dar te rog, privește împrejurul tău.

Sigur, mulți exclamă: "Ești un ipocrit!"
Însă, fă ca surdul... că n-ai auzit.

Simt ca o chemare pentru poezie.
N-am să mai fac vâlvă și nici gălăgie.
Dar scriu toate astea și mă dau în vânt,
Să nu fac degeaba umbră pe pământ!

Am să-nchei aicea. Haide, nu fi trist,
Că eu nu te cred lupul moralist.
Știu că nu e bună vorba care-i multă.
Gura bate curu atunci când insultă!

GETA NEDELCU din CRAIOVA,10,04,2007.