De ce nu pot să spun ce vreau?
vreau doar oameni...
în fiecare zi la mormîntul tatei
să lustruiască crucea de lemn
încît să-i vad lui fața si buzele rostind:
"Cine ești străine?
și de ce-mi strivești grătarul de frunze?
lasă-l să mă acopere, să-mi acopere și crucea
căci de prea mult
nu a pîlpăit pe ea o inimă slăbită..."
făcută zdrențe de răsuflarea mamei
care spera și avea doar un loc la pieptul ei
să-și țină fii morți
învățîndu-i rugăciunile de copii nevinovați...
dar de ce creștem?
de ce împăienjănim ușa casei ca mama să nu iasă?
aș vrea să fiu un fluture de noapte
care luîndu-și zborul de pe crucea tatei
spune tuturor cu un glas păgîn
că tata nu mai are nici un fiu...


...m-am pierdut...
Lord G.R.Y.