Tentativa de ... esec.

E seara si dupa o lunga zi de cautare, am gasit-o. Dupa multe tele-
foane date ei, dupa o discutie cu mama ei, dupa umiliri naive in fata surori-
lor ei, am reusit sa o conving sa mearga cu mine la discoteca. E seara si ma
gandesc la un singur lucru: cum va fi?
In minte imi vine aceeasi sintagma: . Ca de obicei imi spun ca ma voi distra. Si chiar am sanse
reale, Adriana chiar tine la mine, chiar exista ceva intre noi. Si iarasi imi
spun :. Imi planific bugetul:bani de taxi, de o bere, intrarea
plus un suc sau doua pentru ea. Update: nu-mi ajung banii, vine si sora ei. Da
ce naiba! ma descurc eu, ma mai ajuta si Felix, doar suntem prieteni!
Si in sfarsit, plec de acasa, ajung la ea, caut cu disperare usa ei,{nu
am mai fost niciodata la ea, e prima oara}, incerc sa sun, dar usa mi se
deschide de catre o doamna pe care nu o cunosc.{am gresit usa?} Apare Irina,
sora ei, apare si Nicoleta, sora cea mai mica, Adriana se aranjeaza, Irina o
striga, si cu zambetul pe buze ii spune ca am venit:.Dupa cateva minute apare si ea, si plecam. Ce frumos pana aici!
Jos apare el, adica Ovidiu, faza cam deranjanta, dar nu-i nimic. Trec eu
si peste asta. Se aduna tinerii: mama ce in plus ma simt! da' trec eu si peste
asta. < La ce ora veniti?/La 3:00 AM> raspunde Ovidiu.,raspund eu. Insa raspunsul meu a fost zadarnic:s-a
hotarat le aduc eu la 3:00 AM.
Si plecam. Drum lung plictisitor, fara evenimente, Adriana se tot uita
in spate iar eu naiv, cred ca se uita dupa mine. Poate ca asa si este.
Am ajuns in oras, aici ne despartim, o parte merg la discoteca dintre
care Adriana, Ovidiu si Irina, iar eu raman prin centru ca dupa o jumatate de
ora sa merg si eu la discoteca. Prima ora a fost cam naspa pana m-am acomodat.
M-am gandit ca am destul timp sa dansez cu Adriana, este de abia 23:30. Urma-
toarele doua ore, de fapt ultimele doua ore au fost si mai naspa: nu am reusit
sa dansez cu ea; a dansat numai cu Ovidiu; cand ma apropiam de ea ori era cu
Ovidiu, ori se facea ca ploua. Multi mi-au spus sa insist. Chiar si Felix:
. Ce pot eu sa fac?
Pot sa o iau de mana si sa ii spun ca ma deranjeaza mult atitudinea ei? Nu pot!
Dar lasa ca stiu ce fac. Sunt plin de greata fata de ea. Nu-i nimic, acus ple-
cam si o voi conduce acasa, o voi trimite pe Irina sus, iar eu, pe banca cu ea,
voi discuta cu Adriana mea. O voi intreba daca o deranjez cumva! Daca ii sunt
ca un ghimpe intre coaste! Daca mai are rost sa-mi pierd timpul cu ea! Asta o
voi intreba...
imi spune Irina.
Nu stiu de ce dar parca prevedeam asta...
imi raspunde segetandumi inima prin aceste cuvinte. Adriana
asista fara sa scoata un cuvant.
Tot acolo ajugem ! Ce mai conteaza cu cine, si cum? La faza asta am
vazut rosu in fata ochilor, nu mi-am mai gasit linistea, s-a umplut paharul si
curand se va varsa, vulcanul e pe cale sa erupa! Il caut pe Felix in disperare
si o iau si pe Sorina si inca doua, si incep sa-mi iau ramas bun de la
ceilalti. Adriana cu Ovidiu si Irina stau la o masa si ii las special la urma.
Adriana ma priveste nedumerita in timp ce imi iau ramas bun de la
ceilalti. Plin de ironie si de raceala dar si de greata, il bat cu palma pe
umar pe Ovidiu, dau noroc cu el:, le spun
la fete, adica Irina si Adriana, si plec plin de greata fata de ei,
fara sa ma uit in urma. Ajuns acasa, discut putin cu Felix: raspunde
Felix.
Si iata acum este ora 3:00 AM, si ma gandesc: la ora asta trebuia sa
duc fetele acasa la mama lor, dar Ovidiu mi-a luat locul.
Si este 3:15 AM si inca scriu, si ce bine ma simt! Dimineata o voi
termina cu Adriana si ce bine va fi! Ce bine ma simt cand scriu, imi mai scade
din greata provocata de Adriana, caci ma apuc greata si numai cand aud de ea...
Si iarasi imi vine in minte: si apoi ma gandesc:
si ceva in gandul meu imi spune:
rectific:





da, asta e ... .