te trezești la 4:00 dimineața hotarâtă să pui punct unui vis cu cai
lunecând în prăpastie, paradoxal liniștită
foarte foarte lucidă, știind totul despre tine
poți spune lucruri importante, definitive despre destin vocație univers
ai răspunsuri, câteva esențiale se cer sufocate cu perna
nu contează, pe antena 3 un mărunțel spumegă în reluare la adresa lui băsescu
voila, există bărbați isterici
îi tai glasul îl scoți din colivia ta
să imaginăm de ce nu un spectacol mai lent
ceva ca un dans de licurici în întuneric, la nivelul ochilor mei pe dancing with the muse
terapeutic 100% golitor de orice.

(corpul ceresc pătrunde în atmosferă cu un șuierat ascuțit
o ghiulea de flăcări năpustindu-se exact înspre locul în care
ședeam cuminte cu ochii în sus.
țintește pântecele meu, carnea începe să sfârîie, să fumege
ghemul face ravagii, sapă tunele
în urmă o galerie de mici mari devastări.
strâng picioarele, lipesc genunchii să limitez dezastrul
mi-e foameee mi-e seeeeteee
cât să beau cât să mănânc să netezesc
anatomia asta cu cratere)


la ora asta mor cei mai mulți oameni
din lipsă de alternativă la somn.
tu ești vie ultima evadare dintr-un coșmar
încă te bucură
îți dorești un emotion – laura biagiotti
ții mult la perușii tăi în viața ta există, atenție, ceva
care te face să construiești în fiecare zi un pod
așadar la 4:00 ești vie
întâmplarea cu corpul ceresc e doar o întâmplare
o să fie bine ai să vezi.