| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2007-03-05 | | Cuvantul Cuvântul care ne îndumnezeiește, Ne moare prin cărți, plictisit de umilințe; Pe care, nici o instanță a literaturii, Nu le poate convalida. L-am răstignit, spălându-ne conștiința Cu o vadră de venin, Pe care șarpele înțelepciunii, Nici măcar nu a încercat să-l înscrie, Pe lista cu brevete de invenții; Căci era mult mai preocupat, Să o ispitească pe Eva. Cuvântul care ne vorbește, Ar trebui reașezat în decantor; Căci de atâta folosire Și-a tulbrat sensurile, În mâlul gândirii improprii... Și-atunci, unde-i cheia codificării inutile, A spectrului luminii unui cuvânt? De ce n-o dăm unui fierar, S-o reforjeze pe vechea matriță, A cuvântului-CUVÂNT; Cel care ne spunea verde în față, Tot ceea ce avea de spus? Ne privește ca un câine bătut, Cu ochi din semne de-ntrebare, Ascuns printre rânduri, De unde visează să evadeze într-o zi; Eliberându-se de snobismul delirului, Înduioșător de trist, Confundat prea des cu el însuși; În vremuri în care toate ploile lumii Și-au găsit adăpost...într-o lacrimă. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate