Scrisorile…Eterna mustrare care ne-o predica lucrurile….Pe vremuri, credeam ca totul mi se cuvine pentru ca sunt tanar. Mi se pare ca timp de 10 ani am stat in loc. Eram fericit. Si asta pentru ca aveam puterea sa visez. Interesant e ca sunt constient de asta abia acum.

Sunt sensibil la glasul fiintelor. Mi se pare ca spune mai mult, despre ele, decat privirea sau mainile, care marturisesc oricum…aproape totul.

Nesiguranta zilei de maine ucide aproape orice ambitie. Umbra nepasarii condamna la zadarnicie toate proiectele pe care ni le-am facut intr-o epoca mai linistita.

Ni se tot vorbeste despre sfarsitul lumii. N-as spune ca ma impresioneaza prea tare; in primul rand pentru ca ma obisnuiesc cu gandul, apoi pentru ca moartea fiecaruia dintre noi este un mic sfarsit de lume. Totusi ideea unei posibile distrugeri generale ajunge sa creeze o stare de spirit generala. Nimeni nu mai face ceva pentru viitor. Preocuparea pentru glorie este in asa fel condamnata incat nici nu mai putem poza in fata viitorului.

Nudul: trupul omenesc in toata splendoarea lui, trupul omenesc imbracat in goliciunea lui ca intr-un vesmant regesc. Spiritul imbracat intr-un vesmant regesc care este carnea lui. Ah, ce prosti suntem cu ideile noastre nesanatoase despre pudoare!

Cel mai bun predicator este oglinda in fiecare dimineata. Nu variaza si nu ii placut sa o asculti, dar are o putere de convingere extraordinara.

Am observat ca majoritatea oamenilor isi doresc Sudul: exotismul precum Caraibele, Tenerife, Indonezia samd.Eu imi doresc Nordul: Irlanda, Scotia, Islanda, Groerlanda.E ceva mai mult decat o dorinta. E un dor - o lingoare vesnica in adancul inimii. Astfel privelistea uneii mari reci ori a unei paduri de mesteceni actioneaza asupra mea cu o putere extraordinara.

Sa te schimbi, sa devii altul: preocupare statornica. Exista o intreaga parte din mine care uraste ceea ce imi fascineaza ochii.

Am auzit pe unii cucernici (crestini sau nu) care spuneau ca piosenia le-a furat tineretea. De cate ori am auzit acest strigat! Nostalgia desfraului in sufletele religioase. Un suflet patimas s-ar precipita cutezator in sfintenie sau vis. Ori una ori alta. Majoritatea credinciosilor pe cat se tem de pacat pe atat si-l doresc.

Scriu ce scriu, dar pare-se ca scriu cam acelasi lucru. Ma invart in cerc, chiar daca cercul se largeste. Numai iubirea are importanta.

E destul sa vezi ce cap au cei carora le-a dat Dumnezeu bani ca sa iti dai seama cat prêt pune El pe bogatii.

Suferinta! Exista in acest cuvant o intreaga lume cu haurile ei, cu sperantele ei tematoare, cu lacrimile, cu noaptea, zorile, ziua si amurgul ei. Saracie a limbajului omenesc. Cum sa spui cu niste cuvinte tot ce vrei sa spui?!