poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-07-31 | |
Unor oameni li
se reproseaza, vei citi bine...ca sunt prea buni! Ce insemna preabuni? Cand devine defect bunatatea unui om, stii? Si stii ce? Nimeni nu iubeste oamenii prea buni. Parol constatat!;o)Pentru ca n-au ce cauta printre oameni...Sa se duca ei la ei, frumushel, acolo, prin schituri, in lume n-au ce cauta preabunii! Si mai stii de ce? Un om prea bun, il va face intotdeauna pe cel pur si simplu bun, sa se simta al naibii de incomod! Pai cum sa te simti bine langa preabun? Cum sa-ti mai tihneasca ziua cand te vezi silit sa admiti ca altul te umileste, daca n-are chiar neobrazarea sa te striveasca prin si sub bunatatea lui?! Pe urma, soarele e bun daca te uiti in fata sau in jos, daca te uiti drept in soare, nu te orbeste. Omul pur si simplu bun, il va inlatura din preajma sa instinctiv pe cel preabun. Ii va atarna poate icoana pe perete, omul preabun n-are ce cauta afara din rama atarnata de cuiul constiintei noastre. Feriti-va sa-i loviti pe altii cu bunatatea voastra, daca nu vreti sa-i pierdeti. Paradoxal, dar din cand in cand, o infuzie de rautate e benefica. De ce? Iti da o statura umana. Asta daca nu vrei sa sfarsesti in rama cuiva.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate