căsuța cu perdele de ciocolată fluidă are multe buline și lucruri care ard iernos. pe jos e-un fel de cașcaval plușat, aproape alb. calci pe bezele crude. de la geam, se văd bulgări plutitori afară, - plutesc stând - unde e roz albicios. și ninge mare, fără vânt. fulgi ca niște felinare aproape portocalii.
bulgării vin din pădurea de porți, ieșiți dintre rețele de porți ca glazurile. sunt doar porți, nu se deschid, nu se închid și țin goluri cum sunt cele din care ies baloane, alăturate labirintic, asimetric, ca ninse. par crenguțe din găuri, de departe.
nu e sus sau jos, dar deasupra și dedesubt sunt niște creme perforate ca beteala și strălucesc, cumva. poți pândi colțurile lumii, însă nu vezi mereu.

nu-ți vin idei, doar știi să vezi.

o domnișoară ciupercă s-a mutat alături și e venită să întrebe cum se gătesc ciupercile (le-a găsit). adică cum se face mâncărica de ciuperci. e ca un batic, nu știe că e ciupercă.
e și un oval verde, gros, de-un fel de ceară, cu gemulețe piticoase. dacă te urci în el, plutește printre alte ovale, prin multe cristale lichefiate. te poți uita pe gemulețe, îți arată cristalin și cântă.