Rața bârfitoare

S-a trezit rața pestriță,
Să bârfească-n gura mare
O lebădă frumoasă tare,
Ce plutea pe lac agale.

Că, are gâtul subțire
Și prea mare la lungime,
Că-i prea albă la culoare,
E prea măndră și prea mare.
Și prea mult se bagă in seamă
Lebăda frumoasă mamă.

Că, albitura-i tot curtată
De rățoiul crăcănat,
Care e al ei bărbat.
Și nu-i iute ca ea rața,la înotat,
E chiar leneșă pe lac.

Și de dimineață frate,
Se agită, aripi bate,
Să îi facă concurență
Lebedei fermecătoare
Care înoată lin pe lac,
Făr’ să-i pese de pestriță,
Care măcăne, mac,mac.

Și după atâta zdroabă,
Adună audiență
biata rață obosită,
Dar, la fel ca ea, pestriță.

10–05-2004