poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-28 | |
• 2. prima zi
• Între injurături și pauze de țigara inveți să devii un soi de mecanism sofisticat ce lupta impotriva ta, dar.... -Oare e bine ce fac? -Cum ce fac? Dezvălui substraturi secrete păstrate bine din moși și viitori zugravi. -Zic ca ... nu știu... mă consolează faptul că eu nu am impărtașit atât incât să ajung să depun jurământul salopetarilor și să dețin un loc in primii unu. Am fost mediocru, deci am o scuză. -O greșit dom'le. Il intelegem. Nu l-a dus capu' saracu'. Abea aștept să ajung mâine dimineața din nou la muncă și să mă intrebe colegul meu cel nou cu buzele țuguiate și vineți de curiozitate... -Și zici că ai tras-o de mâneca pe pirenduca de la ... mijlocul imaginației lui până la scârțâitul de varfuri de picioare tremurânde și dezgolite, la timiditatea parchetului. -Și zici că... -Zic că... Nimic, tăcere, mustrare, resemnare. Mâine punem ușile și oglinzile.O oglindă și mie mi-ar trebui de fapt mi-ar fi foarte utilă și necesară să-mi pun și eu ca să-mi văd trecutul .O retrovizoare de oltcit mi-ar fi arhisuficientă. -Þine măi, handicapatule mai bine, ce faci, dormi? Ai venit ca să nu stai degeaba... -Vorbim mâine sunt obosit. M-a obosit prea mult turuiala de completări a colegului meu nou. Vorbim mâine la o cafea și-un calorifer cald. Sper să nu mă prindă controlul. Imi e rușine de mama. Cânt de unul singur in mine. Dau in mine frecvent spectacole. Sala e neâncăpătoare. Pereții imi zâmbesc. Nu prea mult căci mă apuc să-i rașpăluiesc și se apucă de bocit. Numai unul mai tinerel care avea ceva mancarimi se declara satisfăcut. Eu nu-i injur; care se supăra să fie sănătos să se bosumfleze, ce să le fac. Pe câțiva i-am inăbușit, pe alții i-am cârpit mai mult sau mai puțin ce-i drept. Sunt Manole daca-i zidesc? Imi fuge mintea la altceva. Nu pot gândi căci cineva benevol ma inițiază in taine esențiale pentru buna mea orientare in lume sau societate dupa caz. M-a scuipat. Din greseală. E un semn de bine ai sosit in lumea salopetelor murdare. -Dă-i sa sune! Te mai uiți? Ziua se termină. Să mă bucur că am fentat o zi? Să mă intristez? Să mă torturez acum? Sau să mă imbăt vulgar ca salopetarii mei imaginari transpunând imaginea implementată de un maestru in ale meseriei?...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate