• 1 O zi
E 5 dimineața.Merg la lucru. Mai merge cineva? Mă imbrac in noile mele haine străine, puțin patate, puțin rupte, să se cunoasca. Să se cunoască că-s muncitor.Zațul e gata. Fluieră dupa mine.Eu in baie mă hotărăsc sa nu deschid robinetul.Mai bine fumez o țigara.Nu sunt. Ah! Uite un chiștoc.Il aprind.Pornesc.
-'neața ... liber?
-Liber
-Pană pe strada aia ce face la dreapta si dă direct in fața blocului unde nu locuiesc ce muncesc.
Sunt mândru de condiția mea actuală sau un sclav ce-și indeplinește actual condiția?
-Sănătate!
-O zi bună.
-O fi și zile bune, bune la ce?
Un al doilea 'neața te introduce deja in câmpul tău limitat de locuit
-Ai intârziat!!!
-Traficul, o spui cu o voce sfioasă , joasă si plină de umilință
Minciuni, numai minciuni. Nu ai vrut sa vii deloc, dar nu poți spune asta.Aprinzi o țigara cerută cu imprumut de la coleg, pui de cafea.Ai ajuns totuși la timp, nu intr-ase nimeni in sevraj.Tu ești responsabilul cu cafeaua deci nimeni nu se bagă in indatoririle tale.
Socializezi.De fapt mai mult incerci sa dai o culoare si o idee nimicului pe care l-ai facut de când ai plecat de la "locul tău de muncă" și ai ajuns "rupt" la cineva acasă, pentru ca nu-ți permiți chirie incă, unde ai căzut "mort", imbrăcat, nespălat, pe covorul nemăturat, oferit cu atâta onestitate de gazdă, neuitând insă a uita să-i readuci aminte ceasului să nu-i fie milă a doua zi să muște din tine mai cu spor.