poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-22 | |
Hai, lasă-ți armele pe vârful Ararat!
Învinge-ți teama dacă ești bărbat! Kalașnikovul răpăie mereu, Sfârtecă primăvara sufletului meu. Hai, lasă-ți armele pe vârful Ararat! Sunt poate doar un strigăt disperat, Dar viața vieții nu e încă rece Când șuierat de gloanțe prin mădulare trece. Aruncă armele pe vârful Ararat! Copilul meu urât, transfigurat, E lacrima ce strigă de o vreme Și-ncearcă din tenebre să te cheme. Aruncă armele pe vârful Ararat! Și Noe tot acolo salvarea și-a aflat. Potop de arme se aude oriunde Omul din oameni unde se ascunde?! Distruge armele pe vârful Ararat Și fugi, că e pământul sângerat Și parcă e o lume de năluci; Din pâlcuri de copaci se-nalță cruci. Distruge armele pe vârful Ararat! Nu-i încă prea târziu să fii salvat, Nu-i încă prea târziu ca împreună Să creștem omenirea mai blâdă și mai bună! Nu-i încă prea târziu s-auzi chemarea, Tu, omule din om,din toată zarea, Aruncă armele și nu uita iubirea; Mai poți să nu schimbi viața cu pieirea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate