24 ianuarie 1949

Mă bucur că aspiri la "unicul necesar".
Încearcă să nu stingi Duhul! Nu fi tulburată de viața conjugală, pentru că ești binecuvântată de Dumnezeu; străduiți-vă să vă purtați sarcinile unii altora și să împliniți legea lui Hristos. Dumnezeu să vă înțelepțească!

Desigur, lumea cere ceea ce-i este propriu: muncă, griji și agitație. Nu poate fi altfel. În aceste condiții, dacă păstrezi amintirea lui Dumnezeu, asta ajunge.
După Sfinții Părinți, rugăciunea și amintirea lui Dumnezeu sunt unul și același lucru.

Dacă uneori ai timp, citește câteva pagini din Evanghelie, din Epistolele apostolice și gândește-te la această vale a plângerii care este viața noastră pământească, la moarte și la viața veșnică.

Doamne fie-ți milă! Este înspăimântător să te gândești că dincolo nu va fi sfârșit. Chiar dacă viața de aici este uneori foarte apăsătoare, chiar dacă gemem sub povara necazurilor, lucrurile merg înainte. În schimb, în Veșnicie nu va fi nici o schimbare.

Îmi scrii că nevrednicia și delăsările tale te înspăimântă. Nu uita că nu pentru cei drepți, ci pentru păcătoși Mântuitorul Iisus Hristos s-a întrupat și a devenit om adevărat (exceptând păcatul).

Slavă milostivirii Tale, Doamne! Dumnezeu cunoaște slăbiciunea noastră și ne-a dat ca leac... pocăința.
În virtutea legii cunoașterii duhovnicești, cu atât se vede mai păcătos.
Sfântul Petru Damaschinul scrie: "Dacă omul își vede păcatele ca pe nisipul mării, acesta este semnul sănătății sufletului".
Când ne încearcă asemenea sentimente, nu este loc pentru disperare; din contră, sufletul este plin de bunătate și dragoste pentru toată ființa.
Fericiți cei ce ajung la o asemenea stare! Dumnezeu o dă ca răspuns smereniei deosebite - este ceea ce se cheamă nepăsare.