5 ianuarie 1948

Domnul cunoaște slăbiciunea noastră și ne-a dat căința zilnică - și asta până-n clipa morții.
Sfântul Ioan Scărarul scrie: "Vechile obiceiuri îi chinuie adesea chiar și pe cei ce își plâng păcatele, și nu este de mirare. Cauza căderilor noastre este necunoscută și nici o minte nu poate pricepe". Mai spune: "Nu te înspăimânta, chiar de cazi în fiecare zi! Nu te îndepărta de la calea Domnului, ci înaintează cu îndrăzneală și fără nici o îndoială, îngerul tău păzitor îți va răsplăti răbdarea.
Avva Dorotei a spus: "Nu cel ce se îmbată odată este bețiv, ci cel ce bea tot timpul; și nu cel ce cade odată în desfrânare este un desfrânat, ci cel ce păcătuiește tot timpul".
Pedepsele sunt diferite și potrivite nivelului spiritual al fiecăruia. Trebuie să fim îngăduitori cu cel care cade, încurajându-i virtuțile, pentru că, fără să aibă intenția de a păcătui, a cedat din neatenție ispitei: în schimb, pentru cel care nu face nici un efort, se impune o pedeapsă aspră, ca să-și dea seama de asta și să caute în continuare virtuțile.

Așa încât, unica ta slăbiciune merită îngăduință.
Nu este nimic! Mai degrabă ești încercată de un strop de mândrie. "Cum am putut face una ca asta?"
Dumnezeu să te păzească!