Parcă timpul s-ar fi oprit in loc...

În loc să pot sărbători Ziua Națională ca și-n alți ani, când participam activ la defilările Armatei Române (îmi aduc aminte cu câtă emoție am defilat anul trecut, pentru întâia oară in pasul NATO) ori să mă gândesc ce cadouri voi oferi celor dragi...
Acum, când am pășit în luna Sfintelor Sărbători, eu nu pot contempla decât la noaptea friguroasă ce va veni... mă rog să nu plouă ori să bată vântul, iar ca dorințe nu mai am decât una: să trec și peste noaptea aceasta.

Acest sistem nu vrea decât să ne distrugă. Majoritatea ajungând depresivi își găsesc refugiul în droguri și alcool. Eu, care nici măcar nu fumez...
Singura mea alinare e in cultură si artă.

Chiar nu există a doua șansă în viață?
Întreb asta deoarece am părăsit România, am lăsat un loc bun de muncă, am abandonat facultatea după ce urmasem aproape 4 ani, mi-am părăsit familia, prietenii... totul!
Și asta doar pentru a găsi un loc de muncă, chiar și neoficial, nu pentru a construi case ori palate ci pentru a-mi plăti niște datorii (greu de achitat cu salariile din România).
Însă occidentul........

---------------

Nu pot veni in România nici măcar pentru a savura din magia Craciunului... dar sunt fericit:

În urmă cu câteva săptămâni am avut un vis. Nu știu cum să-i spun... Profetic? Fiindcă e singurul în care am călătorit în timp... și nu în trecut.
Era 1 Decembrie și împreună cu o mulțime de români aniversam 700 ani de la Marea Unire. Iar asta sub semnul credinței... în Casa Domnului!






01.12.2006