își târăște un sân pe spinarea mea
se deșiră din sfârc până în colțul buzei de jos
ca o bală ispitită
picură din viu desfrânarea
cu orgasmul sprijinit pe degete
respir preajma unde miroase a femeie

bărbiile bărbaților îi atârnă pe coapse
ca niște vulve cu limbile strânse în mănunchi
în mersul ei sunt flori prelinse domol pe piele
din când în când le simți poftele
trebuie doar să le privești atent
se rușinează
ea tresare își acoperă ochii

nu știu dacă să continui sau
s-o opresc ca si cum ar fi
ultima coastă abruptă
din pieptul meu

femeia nalucă îmi bântuie sângele
dacă o întreb se face nevăzută
de nicăieri trupul ei mă inundă
începe întotdeauna cu un alt bărbat
apoi curge până-n brațele mele
înaltă