«Șezând odată avva Arsenie la Canop, a venit de la Roma o fecioară de familie senatorială, bogată foarte și temătoare de Dumnezeu, ca să-l vadă. Și fiind primită de arhiepiscopul Teofil, l-a rugat ca să-l înduplece pe bătrânul să o primească. Și venind [arhiepiscopul] la el, l-a rugat zicând: "Cutare fecioară, din familie senatorială, a venit de la Roma și voieste să te vadă". Iar bătrânul n-a primit să se întâlnească cu ea. Deci, după ce i-a vestit aceasta, ea a poruncit să i se pregătească dobitoacele, zicând: "Cred lui Dumnezeu că-l voi vedea. Că nu om am venit să văd – căci sunt și în cetatea noastră mulți oameni; ci prooroc am venit să văd". Și după ce a ajuns la chilia bătrânului, din iconomia lui Dumnezeu, a găsit pe bătrânul petrecând afară din chilie, cu oarecare lucrare; și văzându-l, a căzut la picioarele lui. El însă a ridicat-o cu mânie. Și a luat seama de-aproape la dânsa zicând: "Dacă fața mea vrei s-o vezi, iat-o, priveste-o!" Iar ea de rușine n-a căutat la fata lui. Și i-a zis bătrânul: "N-ai auzit de lucrurile mele? Acestea sunt de nevoie să le vezi. Cum ai îndrăznit să faci atâta cale pe mare? Nu știi că ești femeie și nu ți se cade să ieși niciodată nicăieri? Sau ca să mergi la Roma și să zici către celelalte femei: « Am văzut pe Arsenie », și să se facă marea drum de femei, care să vină la mine?" Iar ea a zis: "De va voi Domnul, nu voi lăsa pe niciuna să vină aici. Ci roagă-te pentru mine și mă pomeneste totdeauna!" Iar el răspunzând a zis: "Mă rog lui Dumnezeu, ca să se șteargă pomenirea ta din inima mea". Și acestea auzind, a ieșit tulburată. Și dacă a venit în cetate, de mâhnire a căzut în friguri. Și a vestit fericitului Teofil arhiepiscopul că e bolnavă. Și venind la ea, o ruga să-i spună ce are. Iar ea a zis către dânsul: "O, de n-aș mai fi venit aici! Că am zis bătrânului: « Pomenește-mă pe mine », și el a zis: « Mă rog lui Dumnezeu, ca să se șteargă pomenirea ta din inima mea.» Și iată, eu mor de mâhnire". Și i-a zis ei arhiepiscopul: "Au nu știi că ești femeie și prin femei vrăjmasul îi luptă pe sfinți? Pentru aceasta a zis bătrânul așa; că pentru sufletul tău se roagă totdeauna". Și așa s-a mângâiat sufletul ei și s-a dus cu bucurie la ale sale.» ("Patericul egiptean")