pășește prin cenușă
în gura lumii cu descântece
dansează focului dezbrăcată
ma cheamă din pământ
adună-mă piatră cu piatră
din cele lumești și neființă

undeva pe noptieră am lăsat un vers
are viață și moarte
rostește-l
vei ști când să-mi trezești pleoapele
când să privești

necunoscutul se joacă cu simțurile
o umbră aleargă neîntrebată
pe spate înaltă se oprește
alb se îmbracă din aripi
așa am început
apoi cerul

ieri treceam pe sub fereastră
erai ca un mister
eu departe de tine

poate prin datul din umeri
și prin neîncrederea pe care o manifest
doresc să trag pe cineva de mânecă