poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-07-30 | |
Motto : “Urmeaza-ti sufletul.. lasa sentimentele sa te patrunda”
O zi infernala in care caldura topeste totul.. eu aici, ma aflu la umbra unui arbore care s-a creat alaturi de ele.. sentimentele ce m-au facut sa nu mai respir vidul in care odinioara traiam De cand au aparut acesta … nu mai imi aduc aminte. Oare de o zi, oare de doua, o luna, un an, nu mai stiu. Ce e acum, o zi infernala de vara, cadura care topeste totul, eu aici cu sentimentele care sunt aceleasi ca in prima clipa in care le-am simtit. Aceleasi.. oare? Nu mai stiu, ma uit in urma si totul mi se pare ca un vis, un vis real din care am nascut.Ce imi aduc aminte este ca la inceput nu mi-am dat seama cum au patruns in vidul asta, oare samanta acestora era aici de la inceput, asteptand eu sa dau de ele,ori s-au strecurat firav, de nici nu mi-am dat seama ca ceva aparuse aici reusind sa contrazica toate legile fizicii patrunzand in ceea ce nu exista in vidul meu.. O zi inferala sentimente - acum ele - s-au transformat intr-un arbore ce a reusit sa reziste in bataia vantului si furtunilor ce au inceput sa apara acum prin universul lui prin universul asta, prin universul meu si cresc si se maresc cu fiecare rasarit, cu fiecare apus de soare, de fiecare data alfel dar totusi la fel, mai puternice, si mai deosebite, mai vesele ignorand intunecimea .. Inca o ramura noua, inca o floare aparuta, eu ramanand acolo la radacinile lui, bucurandu-ma de ceea ce s-a nascut in vidul in care inainte traiam. Cateodata ma intreb unde sunt … si ce ar trebui sa fac, dar de fiecare data aceeasi intrebare: Oare de ce sa plec? ma simt ca un copil mic ce e protejat de acestea invatand sa merga, hranindu-se cu fructele ce au aparut simtindu-ma fericita, un copil ce incepe sa traiasca intr-un univers limitat de gandurile lui Si zilele trec si ma intreb: cine sunt eu... cine e el, arborele asta, unde ma aflu.. intrebari ale carui raspuns poate le-am stiiut de la inceput sau poate nu le voi stii niciodara..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate