Lumea e în continuă schimbare

Clar că e o banalitate, o prostie ar zbiera unii. Nu ai nimic important de spus?
Să vedem poate am ceva important de spus, mai știi?

Anul 1933 nu fusese un an prea norocos.
Ziua de 30 Ianuarie nu se numără nici atît printre cele mai grozave momente ale omenirii.
Era ziua de naștere a eroinei noastre.
Bineînțeles că mama fusese ocupată în această zi memorabilă din istorie, dînd naștere copilei, iar tatăl ținuse să se înbete criță pentru a își primi progenitura cum se cuvine. Acesta era un ritual în familia lor.
Nimeni nu se ostenise în ziua aceea de sfîrșit de ianuarie să discute ultimele știri, singura noutate din microcosmosul lor fusese apariția micuței Magda pe pămînt.

Miriam si Jakob Schwartz erau evrei.

Habar nu aveau de antisemitism, toate acestea se petreceau tare departe de lumea lor.
Cu toate că vorbeau mai multe limbi, rămăseseră totuși inculți.
Aveau o mică prăvălie la periferia orașului. Singurul lucru ce îi interesa era prețul făinei și al zahărului.
Jakob avusese trei frați și o soră.

Salomon, cel mai mare murise, la o vîrstă destul de fragedă, de tuberculoză. Mama lor habar nu avea ce înseamnă tuberculoza, auzise ea că și cei de viță nobilă se puteau înbolnăvi uneori de această boală așa că nu se alarmase.
Snobismul ei de servitoare la o familie bogată, chiar o făcuse să se simtă cumva în lumea bună de cînd se îmbolnăvise copilul.
Broșura primită de la medic era împănată cu termeni medicali cu totul neinteligibili pentru ea, așa că rupse paginile, le făcu sul și aprinse focul cu ele.
Stăpînii nedorind să o alarmeze, dar fiind îngrijorați totuși de nepăsarea ei, îi făcuseră cadou de ziua ei un exemplar al Damei cu Camelii de Dumas.
După ce citise broșura medicului și nu pricepuse nimic din pasăreasca lui, se descurajase total așa că rupse sîrguincios paginile din carte și înteți, frumos focul cu ele.
Peste un timp își însoți nu un copil, ci doi la groapă.
Micuța Rebecca se înbolnăvi și ea de tuberculoză și își dădu obștescul sfîrșit aproape în aceeași zi ca și fratele ei Salomon.

Fratele celălalt al lui Jakob, Ben, era o ciudățenie. Se ascundea în pod și citea?
Așa o ocupație idioată!
Cui folosește asemenea pierdere de vreme? Ce puteai vinde după ce ai citit o carte ?
Mama lor îi învățase să nu își irosească vremea cu asemenea inepții.
Plus de asta cărțile erau scrise pe „păsărește” așa că oricum familia lor, nu se va alege cu nimic de la asemenea îndeletnicire idioată.

Ben nu era bun de muncă nici pentru comerț nu avea talent, așa că părinții se hotărîră să îl dea la școală, poate iese ceva din el.
Așa ajunsese Ben jurnalist. Părinții lui erau cu totul dezamăgiți. Dacă ar fii fost cizmar sau croitor ar mai fii înțeles, dar „fircălitor de păsărească“?
Tatăl încercase să vorbească „taheles“ cu el, dar totul fusese degeaba. Ben deveni ziarist.

Bătrînii nu puteau înțelege cine e atît de tont să îl mai și plătească pentru textele lui?
Ben le aducea cîte un munte de ziare atît părinților cît si fratelui său Jakob.
Măcar atîta profitau si ei de pe urma lui Ben, nu își mai cumpărau hîrtie igenică. De citit nu citiseră nici un rînd scris de el.

In ziua de 31 Ianuarie 1933 Ben intră in prăvălia fratelui său, pe care îl găsi mort de beat.
- Jakob, Jakob, trezeștete!
- Ce este s-a scumpit făina? Sau zahărul?

Acestea scumpiri erau coșmarurile care îl chinuiau pe Jakob, luînd dimensiuni de cataclism.

- Ieri s-a întîmplat ceva îngrozitor. Hitler a ajuns cancelar in Germania!
- Ah, numai asta, pentru asta mă trezești?
- Pentru numele lui Dumnezeu? Voi nu citiți nici un ziar? Cartea care v-am dat-o „Mein Kampf” cu greu am făcut rost de ea, nu ai citit-o?
- Frate, noi sîntem oameni simpli, nu se ocupăm cu așa ceva. Nu este obligatoriu să citești. De cînd e obligatoriu să stai cu nasul în carte? Oricum niciodată nu am înțeles cum de primești salariu pe așa ocupație inutilă ! Mama spunea întotdeauna: Cărțile nu sînt bune decît de făcut focul cu ele, să se ducă naibii toți cu păsăreasca lor cu tot !
- Jakob, omul acesta vrea să ne extermine !
- Fii serios frate, care om normal face așa ceva? Ai stat prea mult cu burta pe carte! asta e! ești rupt de realitate……….

Jakob se ținea de burtă, rîzînd in hohote.
Rîsul îi trecu cel tîrziu în ziua în care se trezi urcat într-un vagon de marfă cu
nevasta și tot restul comunității iudaice. Fetița Magda care avea 10 anișori o salvaseră, ascunzînd-o undeva la țară. Aceasta fusese ințiativa lui Ben care îi rugase, într-o scrisoare, să o facă pînă nu era prea tîrziu.

Priviseră uimiți coșurile fumegînde ale „uzinelor morții”.

- Aceștia sigur au mii de cărți necitite cu care fac focul !

Chiar așa! Habar nu avea cîtă dreptate are................
Deținuții rîseră toți, unii erau de acord cu el, alții credeau că e umor negru.
Iată ! cu zîmbetul pe buze, intraseră sa facă duș!

Familia Schwartz se transformă în rotocoale de fum.


Ben plecase in America demult, încă din 1939 emigrase din Europa.
Unii supraviețuitori ai războiului îi atribuiau lui Ben calități de clarvăzător!
De unde știa el ce se va întîmpla? de unde simțise el că asupra Europei se va năpusti noaptea?
Clar, e o putere supranaturală la mijloc!
Fusese un om ciudat, nu muncea, stătea si scria?
Ce țineau cuiva cărțile de foame ? Ziarele sînt bune de hîrtie igienică, nimic altceva, și nici măcar, cică faci cancer de la ele.

Magda crescuse la țară, în familia cunoscuților care o ținuseră ascunsă in timpul războiului.
Ben făcuse toate demersurile să o aducă la el în SUA.
Magda nu vroia sa plece. Propaganda comunistă prinsese picior în rîndurile populației.
Ben reușise să îi trimită fetei un exemplar al „Fermei animalelor” de George Orwell sperînd că o va trezi.
Se temea să îi spună direct ce gîndește despre « eroica revoluție comunistă ».

Magda rupse foile din carte, confecționă vaporașe din ele și le dădu drumul în jos pe gîrlă!
Iată așa Magda nu plecă în SUA, deveni o comunistă înflăcărată și căzu mai tîrziu in dizgrație pentru că avea un unchi imperialist!
Trebuie spus că Ben scria articole nu tocmai măgulitoare la adresa celor cu „șosete roșii”.

Pînă la urmă ajunsese detașată mai mult sau mai puțin benevol intr-un sat din Bărăgan.
In satul acela mai erau și mulți alți deportați.
Acolo îl cunoscuse pe soțul ei, un profesor de limba germană, al cărui părinți cică ar fi fost chiaburi……..
Faptul că el era german, nu o deranjase pe ea nicidecum, se mira doar că soarta îi aruncase în același loc!
Magda știa doar vag că părinții ei adevărați fuseseră evrei, oricum nu o interesa prea mult acest amănunt.

Odată se plimbaseră prin sat.
Privind peste un gard, Magda scapă o mănușă în cotețul unor porci grozav de fioroși.
Noul ei prieten începu să rîdă și declamă:

O frumoasă mână scapă de pe margine de-altan
O mănușă, drept la mijloc, între tigru și-între leu;
Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătându-și joc,
Cavalerului Delorges:
,,Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oră,
Să te văz,
Mergi, mănușa de-mi ridică!"

Magda simți acolo în noroi, lîngă un coteț de porci, magia poeziei.
Cum e posibil să mă simt aici ca o prințesă?
Cunigunda cu rochie de mătase?
Cum de văd tigrii și lei în loc de porci?
Ce putere supranaturală e în spatele acestor cuvinte?

Porni spre această călătorie fantastică în împărăția cărților.
Reflectă asupra propriei persoane.
Ea Magda, însăși fusese un zbir, trimisese chiaburi în deportare sau închisori. Pînă la urmă ai ei se lepădaseră de ea.
Ar mai fi procedat așa dacă ar fi citit astfel de versuri?
Ar mai fii putut să îi spele cineva creierii în halul acela dacă ar fi fost mai bine informată?
Dacă ar fi citit cartea unchiului Ben? Ar mai fi crezut toate parolele și lozincile comuniștilor de prima oră?
Au simțit criminalii care i-au omorît familia vreodată ce a simțit ea, cînd a citit pentru prima dată poezia « Mănușa”?
Cu ce întețea mama focul?
Cu ce?
Cu cărți?
Parcă își amintea de așa ceva……………foarte vag………….


Acuma Magda e femeie bătrînă, are 90 de ani acum în anul 2023.
Lecturile o ținuseră în viață toți anii de agonie ai regimului comunist.
Avea o minte ageră și clară chiar și la această vîrstă matusalemică.

A vizitat lagărul de la Auschwitz, să vadă și ea unde s-au prefăcut ai ei in scrum.
Privind spre cer, văzu în fața ochilor rotocoale de fum.
Iși aminti din nou după atîția amar de ani, cum bombănea maică-sa în timp ce întețea focul cu ziare și file din cărți

- Păsăreasca voastră e bună și ea de ceva……………….

Citi la întoarcere un articol în presă.
Publicul citește tot mai puțin. Talk-Showuri și jocuri la Computer au înlocuit lectura.
Lumea e în continuă schimbare tot așa și arta, literatura și muzica.
Doar 1% mai au acces la cultură, a devenit ceva rezervat doar inițiaților de cînd nu mai e obligatorie.

Magda are piele de gîscă și simte miros de ARS în nas !