De-aș trăi treizeci de ani

Nu după mult timp de la intrarea în mănăstire fratele Constantin s-a îmbolnăvit foarte grav, crezând că ar putea să moară de tânăr la fel ca alți frați ai săi. Fiind acum la anii de osteneală si durere ne povestea:

"Odată m-am îmbolnăvit foarte tare. Nu puteam face nimic. Stateam numai la pat; aveam temperatura foarte mare. Părintele stareț a pus pe un frate, Ștefan, să-mi facă frecție cu spirt. Eu, minte de copil, mă rugam în mintea mea: "Doamne, de-aș trăi treizeci de ani!". Uite, acum sunt un moșneag putred, un hârb legat cu sârmă, am 86 de ani, șase operații, mâinile rupte aici și aici și două coaste rupte, de trei ori am fost arestat pentru predici, am stat ascuns prin păduri și pe la casele oamenilor 9 ani și 7 luni... Măi băieți, să dea Dumnezeu să trăiți cât am trăit eu, dar să nu treceți prin necazurile prin care am trecut eu".