Astă primăvară am sădit pătrunjel și roșii, dorul de casă nu mă mai
prinde. Poate să plouă shakespearean și până la sfârșitul insulei. Ea stă

în colivia de aur și mănâncă o stea de mare, un delfin, un rechin, toate
albastre, eu, lângă, salivez și plescăi de fericire. Și ce dacă plouă, și ce

dacă? Ies pe stradă, îmi deschid umbrela Dunlop. De sus el se uită și nu
știe care, cum. Emigrează păsările călătoare. Dintr-odată totul este verde

și bărbații aruncă de la balcoane mărgele. Prind un șirag între sâni,
strălucește. Soldățeii roșii trec mai departe, cutia de bomboane se închide.