poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-25 | | Înscris în bibliotecă de Nicole Chinez Tăranului Predrag A., despre cele trei frici ale dracilor (Scrisoarea a 157-a) Ai citit undeva o istorisire din viața Sfântului Ioan din Bostre. Odată, când fericitul Ioan stătea la rugăciune, i s-au deschis ochii duhovnicești și i-a văzut pe draci. Nici nu cutezau să se apropie de omul lui Dumnezeu, nici nu voiau să plece departe de el. Văzându-i cuprinși de frică, Ioan i-a întrebat de ce se tem mai mult. Au răspuns dracii: De trei lucruri: de cel ce care voi creștinii îl purtați la gât; de cel cu care va spălați în biserică și de cel pe care îl mâncați în biserică. Omul lui Dumnezeu a întrebat din nou: Dar din acestea trei de care vă temeți cel mai mult? I-au răspuns cetățenii iadului: De cel pe care îl mâncați in biserică. Oare nu-ți este limpede? Lucrul pe care creștinii îl poartă la gât e crucea. Cel cu care sunt spălați în biserică este apa sfințită cu care sunt stropiți, iar ceea ce mănâncă în biserică este Sfânta Împărtășanie. Crucea e semnul biruinței prin pătimirea din dragoste. Apa sfințită curățește și simbolizează curăția duhovnicească și trupească. Împărtășirea este masa cerească pe care se îmbie sufletului spre hrană Trupul și Sângele lui Dumnezeu. Așadar, oare e de mirare că puterile iadului tremură de acestea trei? Ele șoptesc oamenilor sfaturi cu totul potrivnice și anume: Să fugă sub un pretext sau altul de orice pătimire, lucru prin care vor să dezrădăcineze din inimile oamenilor dragostea și iubirea de aproapele; Să trăiască în necurăția păcatului, lucru prin care vor să îi facă pe oameni supuși și rude ale lor îndeaproape și să-i îndepărteze de Preacuratul Dumnezeu și să chinuie și să istovească sufletul lor prin înfometare nedându-i nici o hrană dumnezeiască- hrană după care sufletul năzuiește prin firea sa- și să-l hrănească numai cu hrană pământească la fel ca pe dobitoace. Iar de Împărtășanie se tem cel mai mult duhurile iadului fiindcă ea e încununarea înălțarii omului până la Dumnezeu și a unirii lui cu Dumnezeu. De la Dumnezeu, pace ție și binecuvântare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate