Azi e prea cenusiu, prea intuneric afara
Si-l simt cu vrea sa-mi patrunda
In toate odaile castelului.
N-am un preot la indemana
Si-atunci aprind toate
Lumanarile elecrice din tavan,
Chem toata muzica
Din cutia fermecata,
Cumparata la mana a doua,
De la un indian ochios.
Fac multa dezordine in jur
Si-mi dezleg toti caii verzi.
Scriu cateva acatiste,
Si pentru ca n-am cui sa le dau
Odata cu banii de telegrama
Ca la biserica,
Mi le citesc mie.
Dumnezeu stie carte!
Nu cred ca e nevoie
sa-I citeasca preotul.
Si nici nu cred
Ca posta ajunge pana la El.
L-am invitat la o cafea,
Sper ca a venit,
Uneori mi-e greu sa-mi dau seama,
Daca nu se atinge de cafea!
Poate nu-I place!
Uite, niciodata nu L-am intrebat
Daca-I place cafeaua!
Alteori imi dau seama ca vine,
Dar e prea adevarat sa cred
Si-atunci nu-i tot aia?!
Azi nu e intamplator cenusiu afara,
Precis aveam intalnire cu mine!
Daca era soare, as fi uitat
Si-as fi hoinarit aiurea.
Am invatat de la bunica
Sa exorcizez zilele urate,
Cu apa sfintita si busuioc,
Bolborosesc ceva fara inteles,
Nu stiu ce, dar mi s-a spus
Ca nu trebuie sa inteleg, ci sa spun,
Ca bolboroseala face toata treaba.
Cand duhurile fug , speriate,
Ma umplu de mine,
Si-mi sorb fericita,
Cafeaua.