poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2382 .



scrisoare
personale [ ]
catre isolda

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [goth ]

2006-09-07  |     | 



Zâmbet și suspin, printre ruine de vise ratacite in nopți gri...
Te privesc printre fragmente de umbră, iar trandafirii însângerati crescuti din lacrimi lânga zidul gotic murmură pasiuni neîmplinite. Doar stâncile se mai înalță spre stele...
Mi-e dor de tine, înger cu aripi calde și moi, ce plutești ca o adiere de primăvară prin gândurile mele.
Te iubesc așa cum nu mi-am inchipuit vreodată că aș putea să iubesc o ființă în viața asta. Ești în fiecare respirație, în fiecare pas, în fiecare lacrimă, în fiecare cuget, în fiece suspin, în fiecare zâmbet, în fiecare bătaie a inimii.
Uneori am impresia că dumnezeu plânge. Și, ufff, ce tare îi aud plânsul...
Da, sunt convins că Dumnezeu e trist. Pentru că a creat două suflete pereche, care, căutându-se și in sfârșit găsindu-se, nu pot fi Unul. Nu pot fi Univers. Cel puțin nu acum, în timpul ăsta, în spațiul ăsta. Plâng și eu, alături de îngeri, alături de Dumnezeu. Și în lacrimile mele îți văd chipul gingaș, ca într-o oglindă a sufletului...
Parcă plutesc în derivă pe râul Lethe. Te strig și tu mă auzi, dar nu imi poți răspunde... Pentru că te-ai dus odată cu ploaia în infinitul rece. Și cât de mult mi-e dor de tine...Și cât de mult te ador... Simt cum îmi pierd mințile, dar știu că le gasești tu, și că ai grijă de ele. Știu că le iubești. Știu ca ma iubești. Știu că ți-am dat sufletul meu și mai știu că îl iubești și ai grijă de el. Și asta e singura mea alinare.
Cadoul ăsta ne dă posibilitatea să te întorci în timp, până când m-ai fi așteptat lângă turnul cel gotic... Am venit, puiul meu, am venit prea târziu...
Nu plânge, insă. Dacă nu aș fi venit deloc? Ai fi rătăcit printre ruine de zâmbete de copil, te-ai fi refugiat in tristeți obositoare, ai fi mers mereu, mereu, la zidul cel gotic, strigându-ți disperarea, te-ai fi intors iar și iar nicăieri. Ai fi alergat printre lacrimi, sperând, visând și amăgindu-te.
Și cu fiecare intoarcere de clepsidră mă apropii de tine, ingeraș, și inimile noastre bat din ce in ce mai tare, și fluturii .... Ufff, te iubesc, pentru a infinita boabă de nisip care sfidează timpul.
Sărutări de ochișori și multe flori!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!