Amurgul ratacit pe pielea ta...imi canta in urechi o romantza din vechiul Bucuresti...
Simt un fior pe spinare: e de la sarutul tau pe marginea urechii mele. Si continuu sa zambesc adormita....
Alunec apoi usor in causul palmelor tale si imi iau in suflet caldura lor. De ce?
de ce a trebuit sa te cunosc? Imi spui T I...si eu iti spun : S E...dar oare chiar simtim asta? sau e doar vara de vina? Vara cu iubirea ei obraznica shi neastamparata si nesatula...
Nu mai inteleg o iota din ceea ce e scris pe inima mea. Incerc, incerc, incerc, dar apoi renunt imediat. Pei simplu: realizez ca e mult mai simplu sa ma bucur de tine si de ceea ce imi oferi, fara a-mi pune de zeci de mii de ori intrebarea: "cum?" Vreau sa storc din viata fiecare picatura de ras, fiecare strop de fericire. Vreau sa sugrum viata de propria-i frumusete...si sa o despart in valuri de ploaie de lumina...
Am o cripta plina de iubire in mine, si cu toate astea fac atata rau. Nici eu...dar una peste alta, sunt fericita. Si nu-mi explic cum-dar parca sunt.
Linisteste-mi gura cu zeci de sarutari, alinta-mi obrazul cu sute de zambete, iubeste-mi trupul cu mii cantece si versuri...
Lasa-ma in sa inot in dimieata ta. Si sa dansez in noptile tale. Intregeste-mi zambetul din coltul gurii cu o privire, si mangaie-ma cu nisipul din Vama Veche, iar apoi hai sa pornim in pasi de iubire rasfatata spre Paltinis: sa citim toti braziii si sa ascultam fiecare drumeag cum ne canta in diferite limbi si ne spune povestea fiecaruia...
Vino, vara!...