A fost odată ca-n povești
Un băiat deștept și-o fată.
Ce colindau baruri lumești,
Să mai danseze câteodată.

De ce-or fi vrut să ne arate
Luceferii noștri, dansând?
Că nu-s din aur sau carate,
Ci-s doar muritori de rând!

Sfidând c-ajunse împărat
Flăcăul cu a lui fată,
Chiar de-i numai un mandat
El tot că-i proletar, ne-arată.

Și uite așa-ntr-o noapte
Dansând cu nonșalanță
Flăcăul a căzut pe spate
De-a-junse-n ambulanță

Multe au făcut, nu una,
Cei doi cu os de domn.
De ți-aș povesti întruna,
Dar tare mi-e cam somn