îmi vine să fredonez alifantis și poesis, apoi aș da drumul la un cd cu phoenix sau cu mondial, dar nu m-aș da la o parte din fata unui album enya sau cate bush ori lorenna mcquinit. apoi sunt o mulțime de autori pe care aș vrea să-i citesc, o mulțime de oameni pe care aș vrea să-i văd și să le vorbesc, o mulțime de gânduri de gândit, o mulțime de vise de visat, o mulțime de bucurii de îndeplinit. aș căuta o fată verde ca să-i spun povești la gura sobei vorbindu-i
despre iarbă prin păr și despre cine mă strigă prin noapte, apoi despre cum e să fii singur pe drum ascultând balada pentru adelline sau reqviemul lui mozart. ca să nu mai spun de carmina burana sau simfonia a V a de bethoven. dar mă întâlnesc cu bunica care bate toba sau everybody in the casa mare combinată cu fata mea este model până rezultă niște tristeți provinciale a la baniciu.
apoi aș sta de veghe îm lanul de secară așteptând un tramvai numit dorință sau să-mi vorbescă cineva ca ploaia și să mă lase să-l ascult pentru un veac de singuratate într-un sat oarecare numit macondo până cand o să găsesc cartea de nisip pe care să scrie V sau curcubeul gravitației. revenind la români aștept să mă duc cu sara în ziua mâniei pentru a face un trament fabulatoriu până când voi aluneca în nostalgie și voi începe să caut orbitorul prin levantul în care iepurii nu mor pentru că sunt travesti prin noduri și semne și ascultă învățăturile cuiva către fiul său bucurându-se cu balade vesele și triste între locuințele lacustre.
acoperî-mi liniștea cu ceva așteptând poștalionul în piața romană nr. 9. dar să nu crezi ce-ți spun acum și să mă lași să-mi visez celelalte cuvinte până la capăt într-un cargo transformat în floare de iris până vor veni timpuri noi.