Frunza a mirare
cuibărindu-se intr-o stânca
îi șoptște:
n-ai îndrăgit niciodata tremurul vântului?
O !!
pentru tine vântul năpraznic al vieții e
e doar un tremur,
un vis.
Eu trebuie să lupt
că el mă roade
mă sfarmă,
atâtea frunze și atât de puține stânci...
când el te atinge
aproape cânți fericită
dansezi în drumul tău spre alte forme;
pe mine mă tocește și macină
în mii de fărâme
strat al învierii intr-un timp infinit
și totuși îl aștept cu drag.