Ionel este Adamul prin excelență. Atras mai mult de koura decât de kouros el se supune fatalității inextructibile care împinge bărbații trecuți de o anumită vârstă către trup tânăr de femeie. Ionel respectă proverbul boșimanilor pitici care spune că „mai bine îți iei maimuță tânără decât balenă râncezită”. Așa precum regele David a poftit la Batșeba belindu-l în trecere pe Urie așa și Ionel scapă de orice urmă de convenții sociale însoțindu-se de bună seamă cu Monica. Pe de altă parte Ionel nu poate uita ce zicea Pann (Anton nu Peter) „trup de fată am poftit/zece poteri m-o zidit/la Gherla afar’din zid”. Și tot Pann, căsătorit și el cu o mai tînără spune „am mușcat din chiparos/dar acum mi-e osul ros/plâng chiar și când e frumos”.
Este Ionel o victimă ? Da, pentru că mușcând din mărul înțelepciunii știe că Monica nu-l va place niciodată ca un vir fortis ci doar ca un vir(i)l prin contul de la bancă. Dorinței manifeste- chiar dacă inconștiente de a fi iubit sincer- manifestată prin desele apariții așa cum este în realitate- chiloți/maiou- costume de clown, etc. i se suprapune dorința Monicăi către achiziții fără număr, fără număr. Din punct de vedere freudian Ionel se simte împlinit doar lângă o femeie uriașă, gigantică, colosală- și speră în secret că Monica va deveni cu trecerea timpului un astfel de Goliat care să realizeze „cuddling-ul sentimental „ pentru Ionel care se vede astfel învelit precum un prunc într-un cocoon de sentimente favorabile. Este Ionel o victimă ? Da, pentru că marii sale iubiri îi stau în față convențiile sociale absurde. Ionel și-ar dori ca Eva sa să-l iubească pentru el, eventual undeva simplu, modest, „într-o mahala, cu căsuță cu cișmea”. În visurile sale Ionel se vede venind acasă cu servieta lui veche, de conțopist bătrân și masa pusă, Eva alături de zece mii de plozi ieșindu-i în cale pe o aleee cu flori multe, fără griji. Pe de altă parte refrenul „fără număr, fără număr” îi răsună sinistru la urechi. Va fi Ionel (con)damnat ? Da, pentru că alături de uriașul hohot de râs, Iadul îl va aștepta ca pe un modern Malatesta.
Monica este Eva cea inocentă. Monica este Venus cea primară,Lola Lola alcătuită „von kopf zu fuss” din dragoste. Neapucînd să muște din mărul înțelepciunii- altfel nu-și punea poșeta în cap- dorințele sale sunt instinctive, atavice, primare. Dorința de posesiune este cea mai mare dintre ele. Eva nu are limite- din nou „fără număr, fără număr” deși în adâncul ființei ei ar aprecia împărțitul sandwich-ului cu brânză Hochland unei mașini nou- nouțe. Și-ar dori ca alături de Ionel să scoată cele 99 de pete folosind doar Dero. Trebuie însă să se mulțumească doar cu vizite în țări ciudate cu oameni bazați care vor să o facă să cumpere tot timpul.
Monica îl iubește în mod indirect pe Ionel, prin contul acestuia. Pentru aceasta este (con)damnată căci departe de a deveni doar o simplă uxor ea vrea să devină uxor luxor.Viziunea sinistră a unor „picioare de găină” pe la colțurile ochilor, a unor riduri și falduri peste tot, lucirea neplăcută ca de portocală a unui funduleț odată tare nu pot decât s-o îngrijoreze.
Iar Diavolul se pregătește să devină contemplativ precum Oprah uitându-se la cei doi minunați.
.