poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1465 .



Bătrânii noștri
personale [ ]
oare e drept?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Oanara ]

2006-07-17  |     | 



E dimineață, alerg grăbită către metrou.
În fața ochilor, se așterne tern și mohorât același peisaj cotidian tist și pestriț.
Și iată, in colț, aceeași bătrânică, în căruțul fără rotile și vechi ca suferințele ei.
Are fruntea brăzdată de înțelepciune și ochii orbiți de lacrimi.
Zâmbește anemic, haotic și delirant atunci când îi întinzi mâna cu un bănuț.
Cineva “are grijă” să o aducă aici în fiecare dimineață , era aici și astă iarnă în gerul cumplit.

Oare e drept, ca dupa o viață întreagă de chin și muncă, bătrânii noștri să stea la colț de stradă, cu mâna întinsă timid și cu fruntea în pamânt pentru o coajă de pâine?

Sîngele nostru, rădacinile noastre.

Oare e drept, ca în aceeași lume alții să se plimbe în mașini luxoase etalându-și ostentativ burțile imense, ghiftuite și lanțurile excesive de aur?

Oare când se va face dreptate?
În ceruri?
Atunci când ochii batrâni și umbriți de riduirile suferințelor se vor închide, găsindu-și în sfarșit pacea?

Atunci verdictul ne va trăsni :

Ai avut o viața plină de suferinți, griji și neajunsuri, o să-ți gasești liniștea iți vei regăsi demnitatea, pentru că acum o să crăpi!!!!!

În ce lume trăim?

Ne trimitem bătranii la cerșit, ca pe niște animale, noi suntem animalele, ne-au crescut, ne-au ferit de foc și boli, ne-au alintat, ne-au făcut „oameni” și asta-i răsplata noastră.
E rândul nostru să-i creștem, să le oferim pâinea cea de toate zilele, să le zărim sclipirea copilarească din ochi când le oferim o pâine, un banuț , o mângâiere și un braț drept sprijin.

Să ne îmbălsămăm sufletul cu sărutul lor de mir pe frunte.

Nu merităm să râdem, nu merităm nici măcar să zâmbim, atâta timp cât mai sunt bătrîni cu mâna întinsă pe stradă.





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!