Patruzeci de morți mari discutau cum e să fii în viață
"Viața e mizerie, te naști, îmbolnăvești și mori, nu înțelegi mai nimica"
"Viața este ceaiul fără zahăr pe care trebuie să-l bei tot și aștepți să ți se aducă zaharnița, gazda a uitat lingurița, apoi gazda a uitat ...și-apoi nimic"
"Viața e mirosul de câmpie din zori și literele A și U care zboară pe cerul câmpiei spre seară și turmele care se-ntorc proaste, acasă, zi după zi"
"Viața e o minciună de la capăt. Și tot de la capăt și tot minciună. Adevărul nu-l vom ști niciodată"
"Viața e zâmbetul prietenei mele, rămas de-a pururi acolo, lângă ceas, la Universitate. Și mașina care m-a lovit pe când traversam să o cer de nevastă"
"Sunteți proști, viața are miros de cărți și de bibliotecă. Dar vai, cartea pe care o vrei e mereu împrumutată, bibliotecarele sunt foarte amabile și te-mbie spre raftul cu noutăți...dar cartea ta nu-i aici, poate vine mâine, spune bibliotecara cea amabilă, dați un telefon sau mai bine treceți pe-aici, nu vreți să vă dau, am mai păstrat sub tejghea un strop de iluzie de autori celebrii ?"
Viața e să muști carnea pân-la os
Să auzi cum îți scrâșnesc dinții
În grumazul de nisip al iubitei
Viața e să mori dureros
Să picure încet din tine
Clipele rămase, numărate
Ca un stol de păreri de rău ,fine
Viața e să minți frumos.