m-am rătăcit prin orașul acesta
încrâncenat și gol l-au părăsit străzile
și copacii și trotuarele calde
orașul acesta orb
ferestrele au zburat care-ncotro fluturi transparenți
mă lovește cu bățul să-i arăt drumul
semafoarele clipesc speriate le-au fugit culorile
să se spele la ochi de atâtea intersecții goale
mă ține de braț orașul acesta strâns ca pe o pedeapsă
se agață de mine străin lângă străin
ne jucăm echilibrul pe șine ruginte
cine mănâncă pe cine
dar rămase
printr-un blestem urban
paralele
doar pietrele din pavaj încearcă parcă să uite
izbindu-se între ele ca niște zaruri măsluite
rămași brusc fără poduri ne ciocnim casă de casă bloc de bloc
refugiu de refugiu ne fărâmăm puțin câte puțin
ascunzându-ne găsindu-ne rătăcindu-ne