A trecut ceva de-atunci...
A adunat flori printre oameni, a construit un curcubeu și-a încercat să-l arunce pe cer după ploaie. Dar soarele n-a vrut să-l primească, iar culorile lui s-au scurs pe cămașa ei.
A vrut să viseze dar n-a mai putut.

Ce lume este aceea care-ți ia chiar și dreptul la vise?

Așa că s-a hotărât să se arunce-n vis.
A trebuit mai întâi să învețe să uite. A învățat să tresară la alte priviri, la alte cuvinte...
Și-a luat cămașa în carouri și-a încercat să uite ce înseamnă așteptarea, dorința sau acel "așa a fost să fie";
A învățat să uite ce-a iubit cândva... a învățat chiar să uite ce nici n-a avut...
Și visul a fost gata.
A trecut ceva de-atunci...