poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-11 | |
Prietena mea îmi povestește sughițând de plâns
"Era un copil grozav, un copil eminent, i-am dat totul, am făcut totul pentru el. Taică-său e un ticălos, l-a părăsit când era mic...și am venit acasă și atârna de lustră..." S-a mai spânzurat un liceean. Într-un orășel din Moldova s-au spânzurat trei. Nimic interesant. Copiii noștri recurg la gesturi extreme. Nimeni nu-i vede, nimeni nu-i ia în seamă. Pe un trotuar zace mortul în sicriu. Pe celălalt trec indiferenți părinți, profesori, autorități. De ce ? Actele străine de fire s-au înmulțit de 5 ori după 1989. Se spânzură adolescenții. Tinerii (cazul recent al elevei de la Tonitza) își măcelăresc părinții cu sânge rece. Părinții își omoară progenitura. Am ajuns o țară de Shakespeare combinat cu Miller. Și strig în pustiu...nu e nimeni să vadă, nu e nimeni să ia măsuri ? Școala nu mai are nici un fel de răspundere ? Directoarea care își sprijină eleva în relația ei interzisă cu miliardarul face ceva și pentru ceilalți copii ? Are șocala măcar o vagă idee de soarta copilului ? Știe dacă are o familie iubitoare sau , dimpotrivă, e ținut în pumni ? Știe dacă a mâncat ceva aseară ?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate